15 minute cu Mercedes-Benz CLA 220 CDI

Am găsit eu o mică breşă azi (adică ieri, dar nu m-am învrednicit să şi urc postarea) pe la ora 13:00 şi am zis că e numai bine să iau un prim contact cu noul sedan de la Mercedes-Benz, unul construit pe platforma compactei cu care constructorul german şi-a propus să facă puţină ordine printre hatchback-urile din segment. Bleumarin închis la culoare pe afară, plin de piele pe înăuntru, modelul aştepta cuminte la soare. Multe grade Celsius în habitaclu şi primul gând a fost să apăs cât mai repede butonul AUTO al instalaţiei de climatizare. Nu l-am găsit din prima, aşa că am deschis larg toate ferestrele fără rame. M-am uitat şi după vreun buton care să reseteze consumul mediu, dar nici aici n-am avut mai mult succes de la prima tentativă.

Am pus în mişcare maşina dotată cu motor Diesel de 2,2 litri şi 170 CP, ce trebuia să colaboreze cu o cutie de viteze automată. Spătarul scaunului era cam tare, dar mi-am adus aminte de facilitatea pe care Mercedes-Benz o oferă şi din câtva apăsări ale unui buton din lateral l-am mai domolit. Tare util pentru deplasările lungi, acel „pumn” împins în zona lombară face tare bine, dar acum nu-i simţeam nevoia.

Cât am rulat pe un drum foarte aglomerat am avut ocazia să văd ce face joystick-ul în colaborare cu display-ul generos, exact ca la Clasa A, şi l-am descoperit repejor că interacţionează în special cu instalaţia audio şi cu telefonul ce poate fi conectat prin Bluetooth. Navigaţia nu era disponibilă şi aveam să mă conving într-un târziu că butonul AUTO de care pomenisem nici nu exista pe acest nivel de echipare. Cu computerul de bord însă a fost eroarea mea, cumva neaşteptată, pentru că recent am mers cu Noul ML, aşa că ar fi trebuit să-mi aduc aminte că pe volan se găseşte butonul cu pricina. În puţinele minute pe care eu singur mi-am impus să le petrec în compania CLA-ului n-am fost în stare să-l găsesc, dar cum am scăpat la o densitate de vehicule mai redusă am şi depăşit lejer un SUV al unui rival tradiţional. Sistemul de frânare a reacţionat prompt la nevoie, dar fără o fineţe ieşită din comun, iar suspensiile sunt cât se poate de nimerite pentru orice plimbare.

Direcţia m-a surprins şi de această dată extrem de plăcut, la Mercedes-Benz fiind una dintre cele exacte din câte am întâlnit. Şi raza de bracare m-a încântat, cum păţisem cu mulţi ani în urmă la un „C”, aşa că am întors maşina, mult mai uşor decât mă aşteptam, pe un drum cu doar trei benzi de toate, dintre cele mai înguste. Cred că nici n-aş fi avut nevoie de 3, iar de suflul maşinii nici n-am avut practic timp să mă bucur, pentru că eram contra-cronometru şi mai ales că atunci când prindeam viteză am văzut la vreo sută de metri limitatorul de viteză de 80 km/h iar eu tocmai puneam un „1” în faţă şi rezulta viteza indicată la bord. Frâna era însă la locul ei şi a rezolvat problema, iar în secundele pe care le mai aveam la dispoziţie a urmat o deplasare liniştită până în parcare. Uşor de manevrat, am lăsat-o de unde am luat-o, tot la soare, în parcarea dealerului Casa Auto Iaşi, dealer premiat la nivel naţional pentru campania de lansare a acestui model.