Am ajuns azi la Open Service Iaşi la puţin timp după ce a sosit Noua Octavia III. Pură coincidenţă. În showroom noul model era reprezentat deja, dar maşina cu numere roşii va rămâne în parcare. De regulă nu mă dau cu maşinile înainte de a le testa, dar credeţi că ieri am aşteptat o a doua invitaţie să urc la volan? Nici vorbă.

Am urcat în modelul configurat cu dotările standard, am remarcat materialele de calitate de pe bord, mi-am aranjat oglinzile şi am pornit într-o scurtă plimbare. Aflasem că era dotat cu motorul 1.2 TSI, care dezvoltă 105 CP, şi am crezut că se va urni cam greu pe şosea. Am intrat însă pe o linie dreaptă şi am început să calc acceleraţia mai cu simţ de răspundere. Ştiam că vor urma două minute de chin pentru maşină, dar deja nu prea mai aveam pe unde să merg. Deja din viteza a III-a rulam ca la drum lung, însă propulsorul era parcă mult prea sprinten pentru gabaritul maşinii ajunsă acum în clasa medie şi la o lungime de 4,66 metri. A scăpat însă de mai bine de 100 kilograme faţă de generaţia precedentă. Credeam propulsorul ceva mai liniştit, dar la cât de bine s-a împăcat cu cutia de viteze în şase trepte mi-a câştigat încrederea. N-am avut unde să ajung şi într-a cincea pentru că viteza nu mai avea nimic în comun cu deplasarea prin oraş.

Direcţia nu mi-a provocat vreo neplăcere când am schimbat de pe o bandă pe alta în viteză, iar când m-am hotărât să întorc am apelat şi la frână. Încetinirea a fost lină şi m-am înscris pe drumul de întoarcere. Am urcat în viteza a II-a până când a fost întreruptă alimentarea la 6.500 ture, dar sunetul motorului n-a fost deloc un apel după ajutor. Nu mi-a transmis deloc că ar fi fost la capătul puterilor, sau să-l las în pace că-l chinui degeaba. Şi-a dres un pic glasul, dar tonul a rămas calm, ca al unui orator iscusit, stăpân pe sine.

Restul drumului până la showroom l-am parcurs mai pe placul limitei maxime de viteză prin oraş. Cuplat în viteza a IV-a, consumul va fi probabil unul de invidiat, dar asta, ca şi multe altele voi avea ocazia să descopăr la testul pe care-l voi face şi-l voi publica în revista Autoplay.

Ajuns însă din nou în showroom, am deschis portiera din spate după ce-am reglat scaunul din faţă ca pentru mine şi am remarcat un spaţiu pentru picioare comparabil cu al unui Superb mai vechi, adică spectaculos. A trebuit să deschid şi portbagajul pentru a vedea dacă acei centimetri primiţi în plus în lungime faţă de Octavia II s-au dus doar în spate sau au ajuns şi-n portbagaj. Hayon-ul s-a înălţat maiestuos, la maximum, şi a lăsat la vedere un spaţiu în portbagaj care pur şi simplu mi-a provocat un hohot de râs. Mi s-a spus că are 590 litri capacitate, adică mult, mult spaţiu pentru valize şi orice aţi mai vrea să puneţi acolo.

Vinerea viitoare este programată lansarea oficială a Noii Octavia III, dealerul Open Service pregătind pentru acea zi nu doar un cocktail la Palas, ci şi o sesiunea de drive-test, dar asta nu înseamnă că doritorii mai grăbiţi nu vor putea conduce mai repede „sufletul” gamei de modele a constructorului ceh, aşa cum este considerat Octavia. Şi chiar sunt motive de grabă!