Ce s-a întâmplat miercuri seara în Copou iese din sfera unui joc de fotbal în care o echipă a câștigat și a pus trei puncte într-un clasament în care cifrele devin tot mai reci după terminarea partidei. Ce s-a putut petrece miercuri nu putea fi împiedicat de nimeni și de nimic pentru că două inimi au început, în sfârșit, să bată în același ritm, unul atât de așteptat încât parcă e cu atât mai emoționant că a venit la penultima apariție a trupei lui Leo Grozavu în fața propriilor spectatori.
Nu știu dacă voi vorbi în rândurile următoare despre obiectivele pe care CSM Politehnica Iași le îndeplinește rând pe rând sub comanda lui Leo Grozavu – promovare matematică, campioană a Ligii 2, șaisprezece meciuri consecutive fără înfrângere – pentru că meciul de miercuri, încheiat cu scorul de 5-1 (2-0) în compania CSA Steaua București, a consfințit ce începuse cu doar o săptămână în urmă la acel 2-0 cu Oțelul Galați. Atunci fusese bucuria promovării în prima divizie după doi ani, acum însă n-a fost vorba doar despre asigurarea locului 1 în Superligă indiferent de rezultatele ultimelor două etape. Cu Oțelul au venit peste 8.000 de spectatori, și cu CSA Steaua au fost aproape 9.000, dar la ultimul meci nu a fost doar confirmarea că publicul ieșean a găsit din nou calea spre vechea arenă a Iașului. A mai fost ceva, ceva magic, ceva care de multă vreme nu s-a mai petrecut în Copoul fotbalistic.
CSM Politehnica Iași a jucat exact ce a trebuit în prima repriză a jocului cu CSA Steaua. Și-a fixat adversara precum își țintuiește un pugilist oponentul spre colțul ringului. Îl vede cam neajutorat, știe cum trebuie să-l încolțească, dar nu se hotărăște cu ce combinație de lovituri să înceapă. Dumitru a avut în minutul 17 ocazia unui lob peste portarul Dincă și nu era o execuție mai complicată decât cea din care a adus victoria de la Galați, după un impecabil serviciu al lui Cristea. A ratat-o când tribunele încă se umpleau, când oamenii încă își căutau un loc cât mai bun pentru a asista la un nou recital al favoriților. Cel puțin pentru asta au urcat din nou Copoul.
Dumitru a fost foarte activ pe dreapta și a găsit o pasă bună pentru Hlistei, dar talentata extremă a ajuns un pic mai târziu la întâlnirea cu balonului, ca și unii dintre spectatori în tribune. Dar Hlistei parcă știa că nu va prinde și repriza a doua și în minutul 27 a deschis scorul chiar dacă tribunele încă nu erau atât de pline cât și-ar fi dorit. A profitat de gafa stoperului Sabău și a reluat, din drop, sun transversală, încântând publicul nu doar cu un moment de virtuozitate fotbalistică, ci l-a continuat cu unul de gimnastică, dar numai pe jumătate, lăsând parcă partea a doua pentru Superligă!
Putea fi 2-0 în minutul 39 dacă centrarea lui Ștefanovici, din corner, era finalizată de Katanec, cu superba sa lovitură cu capul, bine plasată, peste un jucător advers ce păzea prima bară. Mingea însă a lovit stâlpul, dar a ricoșat spre celălalt, chiar în fața lui Harrison, care a înscris probabil cel mai lejer gol al carierei, cu capul, de la doi-trei metri, în poarta goală!
A fost 2-0 la pauză, spectatorii erau deja mulțumiți, dar ce avea să urmeze poate că nici ei nu anticipau. N-am spus că nu-și doreau, dar parcă nu aveau curaj să creadă că va fi posibil chiar în acea seară, chiar cu ei în tribune. A venit însă o altă CSA Steaua de la cabine, care a început ea să speculeze erorile din echipa ieșeană din care Hlistei, Itu și Marchioni fuseseră înlocuiți cu Musi, Mogoș și Cristea. A redus din diferență în minutul 61, Mogoș s-a accidentat și a fost înlocuit cu R. Ion, dar Roman s-a decis că este momentul să iasă din umbră. Tribunele erau pline și a dat semnalul că spectacolul mult-așteptat putea să înceapă. A sesizat culoarul pe care Harrison putea profita ca în meciul cu Oțelul, iar atacantul englez a finalizat pentru 3-1 cu o fază aproape la indigo, cu un șut cu stângul, în diagonală.
Trupa lui Grozavu a reacționat după doar patru minute de la primirea golului, cum a făcut și la meciul de la Galați, dar și în alte ocazii. Practic și-a subordonat adversara atunci când a călcat mai apăsat pe accelerație, așa cum poate să facă doar cea mai bună echipă dintr-o competiție.
Și-au trecut doar alte patru minute în care publicul devenise deja euforic când Musi a luat o acțiune pe cont propriu, a driblat tot ce a întâlnit în cale și din afara careului a șutat plasat, lângă bară, ca un tenor care atacă la perfecțiune partea finală a unei arii și este imediat asaltat cu aplauze la scenă deschisă!
A fost momentul în care spectatorii ieșeni au făcut pasul decisiv spre echipa lor favorită, a fost clipa de maximă emoție în care miile de oameni și-au unit glasurile și parcă au trecut dincolo de gardul despărțitor!
N-au mai fost alte patru minute de grație, ci doar trei, până la voleul de seară magică a lui Cristea, de la 25 de metri, dar Dincă a respins cu un plonjon spectaculos, mingea a ajuns la Musi, care a finalizat lejer pentru un 5-1 de ținut minte nu doar ca meciul din actualul sezon în care trupa lui Grozavu a înscris cele mai multe goluri.
A fost meciul în care spectatorii ieșeni s-au „conectat” cu jucătorii, cu staff-ul, cu tot ce înseamnă CSM Politehnica Iași, iar o astfel de conexiune sufletească, chiar și în plină revoluție digitală, rămâne una pe viață.
Acesta este marele câștig al meciului cu CSA Steaua București, unul care însă obligă echipa la fiecare apariție de pe propriul teren, iar următoarea ocazie va fi și ultima a sezonului, duminică, 21 mai, în zi de mare sărbătoare, când Dinamo București se va prezenta în Copou pentru a privi cum trupa lui Leo Grozavu va primi trofeul cuvenit campioanei Ligii 2!
Sursa foto: Cătălin Ghițescu.
Citiți și: Hyundai i20 facelift