Desfiinţarea echipei feminine de baschet Politehnica Iaşi a trecut aproape pe neobservate. A retrogradat ea în vară, dar asta s-a întâmplat în urma unor ghinioane înseriate, dar mai ales într-un moment în care echipa nu era deloc susţinută, ci mereu obligată să evolueze cu sabia deasupra capului. Fetele au fost puse să joace mai mult de plăcere, iar ele de-abia puteau face cu chiu, cu vai, un „5 la 5” la antrenament. Meciurile erau abordate cu mult prea puţine jucătoare pe banca de rezerve, iar dintre ele doar două puteau intra în joc pentru a avea un cuvânt de spus. Nu mai pun la socoteală şi accidentările, dar, cu toate aceste neajunsuri, formaţia a dat semnale clare că ar merita o soartă mai bună. Numai cine nu voia să vadă nu a văzut acest lucru.

Recunosc şi cu această ocazie. Şi eu m-am întrebat, dar acum vreo doi ani, de ce Iaşul investeşte în această formaţie, în jucătoare care au venit aici de pe alte meleaguri şi care nu păreau deloc hotărâte să respecte blazonul clubului? Pierdeau la diferenţe de scor înfiorătoare, dar asta până când a avut cineva curajul s-o lase pe una de-a lor, Sorana Gavrilescu, să le conducă de pe bancă. Jucătoarele au început să arate din ce în ce mai bine pe teren, echipa se închega de la un joc la altul şi-mi amintesc şi acum meciuri pierdute pe muchie de cuţit, la mare luptă, iar de înfrângeri la diferenţe astronomice nici nu mai putea fi vorba. Am spus-o şi atunci că dacă ar fi avut încă două jucătoare în lot, măcar la nivelul celor care erau deja acolo, echipa nu doar că s-ar fi salvat de la retrogradare, dar chiar ar fi săltat câteva locuri în clasament. Mai precis, ar fi devenit uşor-uşor o formaţie bună la nivelul primei divizii, care ar fi putut aduna şi spectatori în jurul său şi cărora să le ofere şi surprize plăcute. Începuseră deja, se aflau pe drumul cel bun, dar culmea!, din vară n-au mai primit sprijin.

Iar am fost luat la întrebări. Cum de ţin partea echipei după ce cu doi ani în urmă nu-i prea înţelegeam rostul? Mi-am expus motivele şi o dată cu ele părerea că fetele îşi vor găsi toate loc să joace în prima divizie. Progresaseră suficient cât să atragă atenţia echipelor serioase, iar pentru mine nu era deloc momentul oportun să fie lăsate de izbelişte la Iaşi. Dacă tot au fost cheltuiţi ani la rând bani cu această echipă, cum naiba s-o desfiinţezi chiar atunci când puteai culege roadele? Pentru mine rămâne de neînţeles acest lucru şi aş fi curios să-mi spuneţi dacă puteam vorbi sau nu de o gafă managerială în acest caz.

Între timp însă, din fosta echipă doar Doiniţa Panait s-a hotărât să renunţe la baschet, dar fără îndoială că şi ea şi-ar fi găsit uşor echipă. Gabi Necula a ajuns la Braşov după ce şi-a plătit din propriul buzunar plecarea de la Iaşi, iar Mădălina Cioroiu a mers la Olimpia Bucureşti, dar s-a transferat la Braşov când echipa bucureşteană s-a retras din campionat. Americanca Danny Walker, Beatrice Alaiba şi Lavinia Mitachi au optat pentru Târgu Mureş. Şi americanca Ceciley Johnson a avut oferte din România, dar experienţa de la Iaşi a determinat-o să nu mai calce pe plaiurile mioritice. Toate fetele joacă aşadar în prima divizie, dar la Iaşi n-au mai meritat încredere, deşi cheltuielile cu ele nici măcar nu erau de speriat. Aşa că decizia desfiinţării rămâne pe mai departe greu de înţeles pentru mine.

2 thoughts on “Cum să desfiinţezi o echipă care începe să arate bine? La Iaşi se poate!

  1. Buna seara Dragos.
    Un articol foarte bun si la obiect asa cum ne-ai obisnuit.
    Dar pui o intrebare usor ciudata la un moment dat, daca putem vorbi despre o gafa manageriala sau nu.
    De ce spun ciudata… Poate sunt rau sau hai, neinformat, dar as vrea sa stiu cum arata managementul sportiv la cluburile care reprezinta orasul nostru. Pot fi neinformat pentru ca nu stiu chiar toate amanuntele cluburilor sportive din Iasi, dar sincer nu stiu daca am vazut vreo echipa la care sa existe un adevarat management specializat pe partea sportiva. Imi permit sa vorbesc despre management pentru stiu cu ce se mananca acest domeniu. Management cum se face in sportul iesean cred ca poate face oricine, fara sa aiba niciun fel de pregatire in acest domeniu. Se ia o persoana care este pe placul „cuiva”, care poate are ceva cunostinte sportive si se numeste in fruntea unui club. Apoi singura lui grija este sa ceara bani la Primarie, daca i se da bine, daca nu, asta e, nasol… Ce marketing sportiv, ce incercari de a aduce sponsori langa echipa, astea sunt prostii, munca multa si ptr ce!?
    Acum avem la Iasi o echipa de handbal feminin care arata foarte bine, cu niste fete tinere si foarte talentate care fac fata cu brio in liga secunda, echipa de care ar trebui cineva sa aiba grija sa creasca si poate sa ne aduca bucurii asa cum a facut-o marea echipa a Teromului din anii `8o. Oare sa mai speram la asa ceva sau se va pierde si aceasta echipa, asa cum ne-am obisnuit?
    In incheiere as vrea din nou sa te felicit pentru ca esti un adevarat suporter al sportului iesean!

    1. salut! merci frumos pentru aprecieri!
      ai mare dreptate in privinta managementului sportiv la Iasi.
      si eu am mare incredere in echipa de la LPS, consider ca este pe drumul cel bun, dar la momentul actual rezultatele fetelor au luat-o cu mult inaintea conditiilor de care beneficiaza.

Dă-i un răspuns lui Dragos Gaspar Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *