Nici nu vă vine să credeţi de câte ori mi-am propus acest lucru. Am fost de măcar cinci ori până acum, dacă nu cumva chiar de şase, la Salonul Auto de la Geneva, dar niciodată, absolut niciodată, n-am reuşit şi să ies prin oraş. De fiecare dată am fost cazat în Franţa şi cum aeroportul e gard în gard cu locaţia Salonului nici din maşină n-am prea avut cum să zăresc Geneva. În primul an când am ajuns la Salon, în 2005, la plecare am văzut, dintr-o Honda Accord de care şi acum mi-e dor,

ieşirea din oraş, dar nimic altceva.

An de an mi-am tot promis că voi găsi eu câteva ore în a doua zi rezervată presei, când de regulă activitatea nu mai e la fel de intensă ca-n prima, dar până la urmă atracţia maşinilor a fost întotdeauna mai puternică. Într-un an, unii colegi au reuşit totuşi să se desprindă câteva ceasuri de atrăgătoarele standuri şi nu m-au crezut că n-am făcut şi eu acelaşi lucru. „Păi mă întreabă lumea acasă cum e Geneva şi eu ce să spun? Că am stat doar în Salon? Niciodată”, a fost explicaţia lor.

Şi probabil că nici acum n-aş fi reuşit şi eu să ies prin Geneva dacă n-am fi avut un răgaz de ceva mai mult de o oră. Suficient cât să văd fără vreun obstacol fântâna arteziană de pe Lacul Leman (Geneva), catedrala St.Pierre, străduţele din oraşul vechi, dar şi oameni care au ieşit la prânz afară deşi nu erau mai mult de 7 grade Celsius, totul într-un raid care s-a lăsat cu câteva picături de transpiraţie pe spinare.

Iaca am şi eu ce să spun…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *