Povestea captivantă a ieșeanului vicecampion balcanic la atletism ce a dus un arcaș paralimpic la Tokyo!

Nu mi-e foarte clar dacă Ștefan Albu și-a adus o mai mare contribuție în atletism prin performanțele sale ce-l recomandau pentru o carieră în sprintul românesc sau pentru că a descoperit-o pe Angela Moroșanu, considerată un fenomen, o minune! Nici nu vreau să deslușesc asta în rândurile următoare, ci mai degrabă vă propun povestea fostului atlet care n-a devenit un apreciat antrenor de atletism, ci de tir cu arcul, în mediul rural! Un antrenor care a făcut la Belcești ca sportul-rege să fie nu fotbalul, ci tirul cu arcul, un om care mereu vrea să se autodepășească, își caută noi provocări și care are ambiții ce poate pentru mulți ar fi utopice!

Ștefan Albu este ieșean. A împlinit 45 de ani și își amintește că bătea mingea în spatele blocului, dar că nu era talentat pentru fotbal. Spune însă că era talentat la atletism, dar la ce mod talentat? Fugea de nu-l prindea nimeni, iar în clasa a IX-a a fost dus de tatăl său, fost câștigător la lungime la „Daciada”, la Liceul cu Program Sportiv. Patru ani a lucrat cu prof. Dorinel Ursache, apoi a fost promovat la CS Politehnica Iași, unde a fost pregătit de prof. Grigore Ursanu.

Multiplu campion național în probe de sprint, Ștefan a fost de două ori vicecampion balcanic la 100 metri, iar la seniori a fost campion național într-o vreme în care Iașul avea ștafetă la 4×100 metri!

Nu voi insista cât de departe ar fi putut ajunge în atletism, mai ales dacă ar fi început să-l practice mai devreme, nu abia la 15 ani, dar voi menționa că s-a oprit brusc, când a terminat în 1998 cei trei ani de Colegiu de la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași. Avea 21 de ani și începea să simtă bani în propriul buzunar. Sportul nu-i oferise acest privilegiu!

A început să predea în anul școlar 1998/1999, la Școala „Ion Creangă”, din Păcurari, în 1999/2000 – la Tg. Frumos, dar a dat diferențe și în 2000, anul în care s-a căsătorit, a absolvit FEFS Iași cu specializarea atletism. A susținut cu succes examenul de titularizare și a devenit profesor de educație fizică și sport la Liceul Tehnologic „Victor Mihăilescu Craiu”, de la Belcești, unde îl găsim și astăzi la fel de dedicat ca-n prima zi!

„Dacă nu ajungeam eu la Belcești, cred că nici Angela Moroșanu n-ar fi ajuns la atletism”

„Mă trezeam în fiecare zi la ora 05:30 ca să pot ajunge în timp util la Belcești. Drumul era stricat, așa că mergeam cu trenul. Mă întorceam acasă la 17:30, cui i-ar mai fi ars de sport de înaltă performanță? Ar fi fost imposibil!”.

Așadar, și-a început activitatea la Belcești în toamna anului 2000, când, la obișnuitele probe de la ora de sport, a văzut-o pe Angela Moroșanu.

„Era în clasa a VIII-a. Am fost șocat când am zărit-o. Am început s-o pregătesc pe dealuri, în condițiile modeste pe care le aveam. Am venit cu ea la Iași și au sărit toți antrenorii pe mine să le-o dau! Am mers cu Angela la etapa finală a Campionatelor Naționale Școlare, la Craiova, unde s-a clasat a doua la 60 metri. A văzut-o tot stadionul, toți se întrebau unde am găsit-o…”.

Nu voi insista cu performanțele pe care le-a bifat Angela după ce a ajuns să lucreze cu prof. Dorinel Ursache, la LPS Iași, fostul antrenor al lui Ștefan. Medalie de bronz cu ștafeta României 4×400 metri la Campionatele Mondiale de sală la doar 18 ani, an în care a ocupat locul 6, tot cu acea ștafetă a României, la prima sa participare la Jocurile Olimpice, după cea de la Atena bifând altele două, în 2008, respectiv 2012. În 2007, la 21 de ani, devenea campioană europeană de tineret (Under 23) la 400 metri garduri, proba sa favorită în care a fost ani în șir printre cele mai bune din lume!

„Angela avea valori ale acidului lactic la care un om normal ar fi murit!”

„Dacă ar fi lucrat organizat ceva mai devreme, sigur ar fi fost medaliată olimpică! O sportivă ca Angela o descoperi o dată în viață, dacă ești foarte norocos! Peste ani, când am început a doua specializare, tirul cu arcul, ni s-a vorbit, la un curs la București, despre rezistența la efort, și a fost menționată ca exemplu. Se spunea că avea o rezistență fizică ieșită din comun. Omul care ne vorbea nu mai văzuse în viața lui așa ceva! Angela era un fenomen din puncte de vedere fizic! Analiza acidului lactic din mușchi atingea valori la care un om normal ar fi murit! Angela a fost o minune!”

Ștefan Albu a auzit exemplul cu Angela prin 2017, când a început a doua sa specializare, tirul cu arcul, dar ce a mai făcut până atunci?

După ce a trimis-o pe Angela la Iași și a savurat primele Jocuri Olimpice ale fostei sale atlete, în 2004, și-a dat seama că prea curând, dar mai probabil niciodată, nu va mai găsi o a doua Angela. A văzut însă la Parcul „Aventura”, de la Brașov, ceva ce l-a pus pe gânduri.

N-a trecut mult și a propus la școală construirea unui panou de escaladă în sala Liceului. Directorul Cătălin Baziluc l-a sprijinit în toate proiectele sale și l-a ajutat din nou. Ștefan nu s-a mulțumit însă doar cu panoul de escaladă, pentru care a sudat patru nopți cu prietenul său Daniel Lupu, ci a montat și o tiroliană în sală, precum și jocuri pe cablu, toate acestea pentru elevii de la Belcești.

Mulțumirea sa nu a durat prea mult timp. Fetița sa, Ștefana, practica tirul cu arcul cu reputatul antrenor Mihai Alexandrescu, care i-a spus mamei Ștefanei că visul său este să înființeze un centru în afara Iașului. Când a aflat, Ștefan a știut că aceasta este următoarea sa provocare.

„Săgeata Neagră” din Belcești!

„Am decis prin 2014 să fac tir cu arcul la Belcești, la clubul Black Arrow. Am avut noroc că am prins ultima ediție a Programului Pierre de Coubertin. Am mers cu șase copii la faza finală, la Brașov, copii care până atunci nu ieșiseră din Belcești! Am învățat enorm de la Mihai Alexandrescu, am furat cât am putut meserie de la antrenorii Constantin Frai și Cezar Alexandrescu, chiar și acum îi sun destul de des când am vreo nelămurire”.

S-a pus serios pe treabă, din 2018 este antrenor cu acte în regulă, și rezultatele n-au întârziat deloc să apară la clubul înființat, Black Arrow Belcești, unde este ajutat de managerul Cosmin Morărașu. Mai întâi, campioni naționali, dar în ultimii doi ani au ajuns în palmaresul clubului două medalii de bronz la Cupele Europene pentru juniori organizate la București. În 2020 a fost cucerită de Claudia Avăcăriței (dublă recordmană națională în 2019) la arc compound cu echipa României, iar în 2021, la aceeași probă, de Ștefana Albu.

„Am organizat și două competiții la Belcești, la care ne-am bucurat de participare națională, iar în 2021 clubul nostru a câștigat prima ediție a Cupei Regelui, desfășurată la Predeal. Da, clubul nostru din Belcești a fost primul pe toată țara! Acum am zece copii cu care lucrez. Aș putea avea mai mulți, am materiale pentru măcar douăzeci. Nu vreau însă să ajung în situația ca ei să muncească jumătate de an și eu să nu am posibilitatea să-i duc la concurs! Ar fi nedrept. Avem însă promisiuni din partea primarului Dumitru Tanasă că vom fi sprijiniți. Tirul cu arcul este sportul-rege la Belcești, avem rezultate foarte bune, merităm să fim susținuți!”.

O fiică de 10 pe linie!

Iscusința sa ca antrenor n-a trecut neobservată și din 2020 se ocupă de echipa paralimpică de tir cu arcul a României.

• 

• 

• 

„Am acceptat propunerea colegului Doru Dănileț să lucrez cu acești oameni minunați și am reușit, în premieră pentru România, să calificăm un sportiv la Jocurile Paralimpice de la Tokyo, Eugen Pătru, militar rănit în Afganistan. Calificarea a venit în urma unui concurs mondial și doar câștigătorul obținea biletul pentru Japonia! Zilele trecute am revenit din Dubai, de la Campionatul Mondial de para tir cu arcul, unde Ionuț Butoi și Marcel Neagu s-au clasat pe locul 9 la arc compound echipe”. 

Fiica lui Ștefan Albu, Ștefana, însă nu mai concurează. Este elevă în clasa a XII-a, este deja admisă la Universitatea din Groningen, unde va studia Drept Internațional, și probabil va termina Colegiul Național cu 10 pe linie în clasa a XII-a E, unde diriginte este prof. Iulian Marian, tot profesor de educație fizică și sport.

„Ștefana s-a retras când era în vârf. Îi place însă atât de mult tirul cu arcul, a pus atât de mult suflet de la 11 ani de când a început să-l practice, încât i-am găsit un club în apropiere de Groningen unde sperăm că va putea continua să se pregătească. Este greu să trăiești din sport, trebuie să fii mult prea bun ca să reușești la cel mai înalt nivel!”.

Ștefan Albu va veni cu elevii săi la Iași, la Campionatele Naționale de sală, programate la sfârșitul săptămânii viitoare, și spune că pentru moment nu s-a gândit la o nouă provocare. S-a implicat total în tirul cu arcul și simte că mai are multe de făcut. Știe însă ce-și dorește.

„Am descoperit-o pe Angela Moroșanu și ea a ajuns la Jocurile Olimpice, am antrenat un sportiv care a concurat la Jocurile Paralimpice, acum îmi doresc ca un arcaș descoperit și format de mine să ajungă să concureze sub cerul olimpic. Abia apoi poate m-aș gândi la următoarea provocare…”, a concluzionat Ștefan Albu.

Citiți și: Totul despre Noul Renault Austral! Noul SUV electrificat a fost dezvăluit!