De regulă nu despic firul în mai multe părţi decât 4, dar de la începutul săptămânii tot încerc să aflu cum funcţionează minunata instalaţie de încălzire a gazonului stadionului „Emil Alexandrescu”. Îmi aduc aminte că, deşi era montată, meciul cu Dinamo, de la sfârşitul anului trecut, s-a desfăşurat pe un teren acoperit cu zăpadă.
Am încercat să aflu mai întâi de la primul îndreptăţit să-şi dea cu părerea. Dacă aş fi recurs la altă variantă aş fi ajuns probabil să vorbesc cu vreun stâlp de nocturnă, că şi aşa se spune că instalaţia de încălzire consumă mai mult decât nocturna. Prime voce responsabilă a menţionat că că după o zi de funcţionare continuă instalaţia abia se încălzeşte şi că după 24 de ore de funcţionare non-stop putem începe să vorbim despre eficacitatea sa.
Mai multe n-am putut scoate, de parc-aş fi încercat să descopăr secretul prin care CSMS Iaşi nu va retrograda. Am apelat şi la altă pistă. De data asta informaţiile au fost cât de cât mai lămuritoare. Instalaţia are nevoie de trei-patru zile pentru a crea la suprafaţa gazonului un strat subţire de câteva grade Celsius deasupra lui 0. Practic trebuie pornită cu câteva zile bune înainte de o partidă pentru a spera la un teren cumsecade.
Aşa au şi făcut gospodarii de la stadion, numai că un fir conectat direct în panoul de alimentare mi-a transmis că atunci când numai paznicii mai erau prin zona stadionului buna funcţionare a avut de suferit. Mare înghiţitoare de curent electric, instalaţia a dat peste cap panoul de alimentare, pârjolit cică destul de serios, iar panica stârnită n-a fost totuşi chiar de neglijat din moment ce fumul a ajuns până la mine. Oameni pricepuţi au reparat stricăciunile, că doar nu se cade să nu aibă Pancu, Herea şi ceilalţi giuleşteni un gazon cât mai bun la dispoziţie sâmbătă…