Marian Moroșan a ajuns să fie foarte ocupat. Încă mai joacă rugby, lucrează ca preparator fizic cu unii din cei mai buni sportivi ai Iașului, este antrenor personal la Weider Gym, se implică în tot felul de acțiuni caritabile ce vizează copiii proveniți din familii cu posibilități modeste și nu ezită să ia un câine bolnav de pe drum ca să-l ducă la o clinică veterinară pentru a-i oferi șansa la o viață mai bună! A ajuns în stare să le ofere celor cu care lucrează sfaturi și pentru o alimentație fără cusur, este autodidact prin excelență și are o ambiție teribilă de a fi tot mai bun, ambiție pe care reușește s-o transmită și oamenilor pe care-i antrenează.

Originar din Gura Humorului, Marian Moroșan, născut în 1990, a crescut într-o familie de sportivi. Mama sa, Marcela, a jucat handbal la Suceava și la Gura Humorului, iar tatăl său, Doru, a jucat fotbal la Minerul Gura Humorului. Fratele său, Lucian, cu doi ani mai mare, a fost îndrumat spre rugby, nu spre fotbal, la un prieten de familie, antrenorul Titel Cârciumaru, și tot la rugby a ajuns și Marian, dus de bunicul său.



„Fratele meu, Lucian, joacă și acum, în Anglia. A jucat și la Iași, a fost component de bază la toate loturile de juniori ale României. A fost foarte talentat, a jucat pe un singur post, mijlocaș la grămadă, pe când eu am fost polivalent, am jucat orice pe treisferturi”.

Decizia vieții!



Grupa de rugby s-a desființat când avea 12 ani și a trecut imediat la fotbal. După un an, aflat în vizită în vacanța de vară la mătușa sa, la Iași, a văzut un anunț de selecție la fotbal, la Politehnica. A zis că n-are ce să strice dacă-și încearcă norocul la probe, dar antrenorului Gelu Paveliuc i-a plăcut și l-a reținut în lot. Aventura fotbalistică a durat până la 16 ani, când și-a dat seama că nu aceea era lumea sa.

„Atunci am luat cea mai bună decizie din viața mea, să revin la rugby, așa că ultimii ani de juniorat i-am petrecut la CSS «Unirea» Iași, sub comanda antrenorului Iulian Iftenie”.

Juca deja la seniori la Politehnica Iași când a participat cu reprezentativa României Under 20 la Campionatul Mondial din Rusia. Ar fi trebuie să joace la Chicago într-o grupă cu Noua Zeelandă, Franța și Irlanda, dar federația internațională a coborât ultimele patru clasate pentru a spori valoarea eșalonului secund, alături de România fiind în aceeași situație Italia, Japonia și SUA. A încheiat pe locul 3, dar numai prima a promovat. A rămas la Politehnica Iași până în 2012 și a devenit absolvent de Agronomie, fiind inginer în alimentație publică și în agroturism, dar și contabil, pentru că absolvise Liceul Economic 1.

Pendulările formației ieșene între Superligă și Divizia Națională de Seniori l-au determinat să plece în Franța. A ajuns mai întâi lângă Paris, la Orsay, echipă din Federale 2 (al patrulea eșalon). A stat un an acolo, dar a plecat din cauza unui antrenor „rasist”, apoi tot un sezon a petrecut și la Montmelian, în același eșalon, unde a jucat alături de un fost coleg de la Politehnica, Alexandru Telesa, pentru ca al treilea an în Franța să fie și cel mai frumos, deși evolua în Federale 3, lângă Clermont. Acolo nu era doar jucător, ci și antrenor pentru o grupă de copii sub 12 ani, dar și la juniori sub 19 ani, precum și educator școlar. Era foarte mulțumit, primea peste 2.000 de euro.

Venit însă la Iași în vacanță, nu putea asista nepăsător la restart-ul din 2016. Era convins că, în sfârșit, rugby-ul ieșean va deveni o forță la nivel național. Financiar însă era vorba de sub 1.000 de euro, dar a ales nu pentru bani. A jucat la Iași până la nedreapta desființare a echipei, în 2018, moment în care a realizat că trebuie să mai aibă o soluție în afara rugby-ului. N-a mai vrut să plece în Franța și s-a angajat la un call-center, unde câteva luni a lucrat pentru piața franceză. Vindea vacanțe de lux pe vase de croazieră, cel mai scump voiaj vândut de el fiind de 70.000 de euro, de douăsprezece zile în Dubai și Singapore.

„Am rămas tot muncitori în uzină, dar vrem să concurăm cu profesioniștii!”

Marian Moroșan a fost atras încă din vremea junioratului de sala de forță. Întotdeauna a fost plăpând, trebuia să pună multă masă musculară pentru a putea juca la un anumit nivel. A muncit pe brânci, a aflat multe în cei trei ani petrecuți în Franța, s-a documentat investind mai tot ce avea și a fost curios să vadă prin ce trece un culturist urcat pe scenă. S-a hotărât brusc să participe la un concurs internațional, la Dej, unde s-a confruntat cu o constatare surprinzătoare.

„Experiență unică, atunci mi-am dat seama cât de mult e nevoie să știi să pozezi. În culturism tot timpul trebuie să fii ceas: mâncare cântărită până la ultimul gram, somnul să fie somn, apa și ea calculată, câtă sare mănânci, ce vitamine să iei. Dar programul de pe scenă mi s-a părut mai greu decât orice antrenament în sala de forță. Prea multă energie îți consumă acele clipe în care trebuie să fii perfect!”.

Lucrează ca preparator fizic cu Vlăduț Simionescu, judoka de la CS Politehnica Iași fiind singurul sportiv ieșean legitimat doar la un club ieșean prezent la Jocurile Olimpice de la Tokyo, cu luptătorii Ștefan Lătescu și Florin Lambagiu, de la Scorpions Iași, dar l-am întrebat cu ce sportiv din Iași și-ar mai dori să lucreze. Mi-a zis că este gata să accepte orice provocare, de la un începător până la un profesionist.

„Am descoperit abia când am ajuns în Franța ce mi-a lipsit ca jucător de rugby. Nouă ne lipsesc chestiile de bază încă din școală. Nu are cine să ne ajute să ne dezvoltăm capacitatea fizică. Nu putem progresa dacă ne trag în jos abilitățile motrice. În general, la noi încă se merge pe același principiu în care antrenorul este și medic, și kinetoterapeut, și de toate. Noi de asta suferim. Cei de afară ascultă și învață și de la alții indiferent de cât de mult știu ei. Când te-ai oprit din a învăța, atunci s-a oprit și progresul. Cartea lui Tudor Bompa, «Periodizarea antrenamentului sportiv», este considerată de căpătâi în străinătate, dar noi o ignorăm. Noi ne antrenăm după metodele de pe vremea când la rugby băteam Franța și eram muncitori la uzină. Între timp, sportul a devenit profesionist. Noi am rămas însă tot muncitori la uzină, dar ei sunt profesioniști și vrem ca bazându-ne pe aceleași metode să concurăm cu ei! Nu se mai poate. Orice sport a evoluat enorm, de la cum arată sportivii până la viteza de joc, de la tehnică la metode de recuperare”. 

Dacă tot n-a vrut să dezvăluie cu ce performer și-ar dori să lucreze, i-am zis de Georgian Anghel-Birică, culturist profesionist care va concura în decembrie, la Las Vegas, la Mr. Olympia, el pregătindu-se tot la Weider Gym!

„Chiar joi am lucrat cu Georgian. Se confruntă cu o durere la umăr de câteva săptămâni, dar i-am arătat că problema provine din spate, nu de la umăr. L-am masat douăzeci de minute, am efectuat câteva exerciții și mi-a spus că l-a mai lăsat durerea, că se poate antrena mai bine. Am impresia că nu investește cât ar trebui pentru recuperare. Noi cam omitem mobilitatea, însă am învățat în Franța cât de importantă este încălzirea. Intrăm în sală, dăm de două ori din brațe cu niște gantere și am început antrenamentul. Nu așa se face. Mai întâi trebuie să depistezi dacă ai vreo problemă și să încerci s-o rezolvi. De regulă considerăm că e timp pierdut, dar de fapt e timp câștigat în viitor. Poți ridica greutăți mult mai mari având o mobilitate mai bună, deci și progresul va fi mult mai rapid”.

Crescut să ofere dragoste necondiționată

Marian are acum 82 de kilograme și putem nota că performanțele sale sunt, deocamdată, 155 kg împins culcat, 3 repetări cu 210 kg la genoflexiuni și 245 kg la îndreptări. Ștefan Lătescu îmi spunea însă că Moroșan îl ajută nu doar pe partea de pregătire fizică, ci și legat de nutriție.

„Sportivii de performanță și culturiștii de top vorbesc despre mâncare când se întâlnesc. Cei care fac sport doar de agrement sau de aspect vorbesc despre substanțe. Mereu mi-a plăcut să stau pe lângă oameni mult mai deștepți ca mine, să tac și să ascult. Am învățat foarte multe așa. Am investit în participări de seminarii online, am plătit și 250 de euro pentru 90 de minute. Pe mine mă interesează în primul rând să consiliez un om să fie sănătos, doar așa putem colabora pentru un nivel optim de performanță”.

Nu poate însă trece nepăsător pe lângă o pisică sau un câine în suferință. Acum o săptămână a recuperat de pe stradă un câine bolnav și cu ajutorul câtorva clienți cu inimă mare l-a supus unui tratament care a dat rezultate peste așteptările medicilor.

„Deja arată mult mai bine, i-am găsit o nouă căsuță. Eu și fratele meu de mici am fost crescuți să oferim dragoste necondiționată femeilor, copiilor și animalelor. Am mereu în mașină hrană pentru câini, pentru pisici, nu-i pot ignora când îi văd suferind. Atât cât pot, cu ajutorul clienților mei, cu ajutorul oamenilor cu suflet mare reușim din când în când să facem mici bucurii și copiilor nevoiași, iar dacă mai și postez pe rețelele sociale nicidecum nu este pentru a mă lăuda, ci pentru că unii oameni poate au nevoie de un mic impuls pentru a nu rămâne doar cu dorința de a ajuta”.

Până la urmă însă tot la rugby ajunge și mai ales acolo de unde a plecat. I-a plăcut proiectul de la RC Gura Humorului și n-are de gând să se oprească prea curând!

Citiți și: Un tânăr ieșean de doar 20 de ani a creat această minunăție de mașină! Este fiul unui binecunoscut om de afaceri ieșean!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.