A trecut un an de când a fost lansată Dacia Jogger, dar n-am reușit să merg deloc cu ea, doar să-mi atragă atenția pe stradă. N-am mai avut însă răbdare doar câteva zile pentru a o întâlni în varianta cu noua semnalistică Dacia, ceea ce i-ar fi dat o tușă în plus de personalitate, dar nici prea rău nu mi-a părut!
Nu e pentru prima oară când recunosc că sunt fan al evoluției Dacia, cu Solenza punct de plecare, iar la începuturi, acum vreo douăzeci de ani, subliniam mereu că modelele mărcii trebuie obligatoriu apreciate în raport cu banii plătiți pe ele. Atunci vorbeam de mașini în jur de 5.000 de dolari, însă Dacia nu putea rămâne pe loc. Prin străinătate se auzea tot mai mult despre marca low-cost, însă în doar câțiva ani, când s-a impus pe piețele mature și prin fiabilitate și costuri mici de întreținere, deja se vorbea despre „smart buy”. Firesc, pragul de 10.000 de euro a fost depășit, dar nu neapărat că a vrut Dacia, ci pentru că în proporție covârșitoare clienții comandau modelele cele mai dotate. Firesc, și pretențiile mele au crescut mereu în raport cu prețurile, dar modelele lansate mereu aveau câte ceva prin care să mă surprindă plăcut.
Dacia este una dintre puținele mărci care a trecut cu bine prin toate perioadele mai dificile și a ajuns în mai puțin de douăzeci de ani să vândă în Europa cum prea puțini s-ar fi putut încumeta să spere atunci când a fost lansat Logan. Dar nu evoluția Dacia este subiectul materialului, ci Jogger. Mașina oferită de dealerul Casa Auto era în varianta ECO-G 100, iar eu chiar n-am mai condus niciodată o mașină pe GPL. Am evitat mereu, aveam amintiri nu neapărat neplăcute, dar nici încurajatoare, cu un drum până la Piatra Neamț parcurs cu un Cielo pe gaz, acum vreo cincisprezece ani. Simțeam atunci că nu-mi plăcea cum mergea acea mașină, dar de data asta chiar am zis că era momentul potrivit să încerc.
Mașina lungă de 4,55 metri, cu o gardă la sol apreciabilă, ce sărea imediat în ochi, era dotată cu un sistem de alimentare dual benzină/GPL de 100 CP, dar din start mi-am propus să nu mă mai ating de butonul pe care scria LPG și tocmai îl apăsasem! N-am fost curios poate pentru că nici n-am simțit nevoia că mi-ar trebui altceva. Credeam însă că voi avea parte de o mașină lentă după o perioadă aproape plină de mașini electrice cu sute de cai putere, dar nu m-am confruntat deloc cu momente cărora eu le zic „groapă de potențial”, adică să calc accelerația și să n-am reacție din partea ei, să simt că mașina parcă ar fi într-o groapă și nu are resurse pentru a ieși prea repede la suprafață.
Mașina sprinta, nu ca într-o probă de 100 metri, dar nici ca la 400, mai degrabă ca la 200 metri, și se simțea foarte bine între 2.500 și 4.000 de ture. Sigur, nici eu nu i-am cerut minuni, ci doar să mă pot strecura rezonabil prin traficul aglomerat din oraș, iar la drum întins mi-am propus să circul cât mai regulamentar, așa că am mers cam cum merg probabil cei mai mulți dintre proprietarii Jogger, între 90 și 110 km/h. Am depășit fără emoții atunci când a fost cazul, pe distanțe scurte, comportamentul dinamic fiind unul mai mult decât mulțumitor.
Jogger a apărut după ce Dacia a renunțat la break-ul Logan, acel MCV care în prima sa variantă a cucerit Europa cu un portbagaj de dimensiuni impresionante, dar și la monovolumul Lodgy, iar când am urcat în Jogger eram curios dacă voi avea aceeași senzație precum cea de la testul internațional cu Lodgy, din Maroc. Aceeași: m-am uitat în oglinda retrovizoare și am ajuns destul de greu cu privirea la lunetă! Portbagajul lui Jogger l-aș putea descrie tot în aceiași termeni ca la MCV, poți pune în el cam tot ce-ți trece prin cap, poți așeza până și obiecte pe care nu credeai că le vei vedea vreodată încăpând.
Cine are nevoie de spațiu la discreție în portbagaj neapărat se poate gândi la Jogger, spațiu care crește imediat prin plierea spătarelor banchetei fracționabile 1/3, 2/3 pe șezuturi și apoi chiar lipirea spătarelor banchetei de spătarele scaunelor din față. Mă refer la Jogger cu 5 locuri, pentru că există variantă și cu 7 locuri, iar propulsia va face față cu brio și la o încărcătură considerabilă. Și suspensia se va comporta ireproșabil, atât pe drumuri asfaltate, cât și pe cele de țară, absorbind cu grijă denivelările.
Asta ar fi însă o altă discuție, pentru că unii poate ar spune că Jogger nu-i nici break, nici monovolum și nici SUV, iar alții ar considera că ia ce e mai bun de la fiecare. Nu voi lămuri eu acum situația, dar mi-a cam plăcut să nu prea folosesc pedala de frână în curbe, stabilitatea fiind mai mult decât acceptabilă, să stabilesc după cum aveam nevoie configurația interiorului și nici nu m-a deranjat deloc să pot urca fără grijă o bordură sau să n-am emoții la fiecare groapă mai pronunțată.
Generosul display central domină habitaclul și-i oferă un plus de căldură, este atuul cu care Jogger te face să te simți confortabil. Conexiune imediată cu telefonul, Apple Car Play wireless, multe dotări pe care acum câțiva ani doar speram că Dacia le va oferi modelelor sale.
Modelul cu care am mers are un preț promoțional de 19.800 de euro (TVA inclusă), însă se bucură de scaune încălzite, are acel sistem vizibil în oglinzile laterale care te avertizează că din spate este prea apropiat un vehicul pentru a schimba banda de deplasare, are un sistem audio de o calitate peste medie, ce depășește mașini mai scumpe, are cameră video pentru marșarier, are pornire din buton și card pe care îl pui în buzunar, iar mașina se închide când te-ai îndepărtat la mai mult de doi metri și se deschide când te simte că ai putea apuca mânerul unei portiere, precum și multe alte sisteme și dotări de care n-am amintit.
Dar peste toate are motorul ce știe să funcționeze neașteptat de bine cu GPL și poate că nu este chiar o întâmplare că Dacia va oferi prima sa motorizare hybrid chiar pe Jogger, model care se pare că a pornit cursa de urmărire pentru a ajunge din urmă deja consacratele Logan, Duster și Sandero, deoarece electrica Spring se deplasează totuși pe altă pistă. Nu-i deloc ușor, dar nici imposibil!
S-ar putea să vă placă și Renault Megane E-Tech Electric: Te cucerește și se lasă cucerită deopotrivă!