Un antrenor de poveste: Nicu Tarcan a împlinit 65 de ani. A exploatat ca nimeni altul filonul rugbistic de la Pașcani! A muncit o viață și a format oameni, nu doar jucători și jucătoare!
Reputatul antrenor pășcănean de rugby Nicu Tarcan împlinește miercuri 65 de ani. A fost copleșit de urările venite în special din partea foștilor săi elevi și din partea fostelor sale eleve. Să tot fie vreo câteva sute bune! Nu s-au lăsat mai prejos nici actualele sale jucătoare, de la CS Politehnica Iași, de la CSM Pașcani sau de la CSS „Unirea” Iași. Să nu vă așteptați însă ca antrenorul să fi programat altceva în afară de rugby în această zi specială, în care l-am întrebat cum se simte la 65 de ani.
„Dacă sunt în mașină și conduc până la Iași, la antrenament, înseamnă că e bine. Nu e o zi deosebită, dar e bună că te mai sună prietenii…”, ne-a răspuns antrenorul care de ani buni face naveta Pașcani-Iași de câteva ori pe săptămână.
De vreo cincisprezece ani, de când a început să se ocupe și de rugby-ul feminin, a trebuit să se împartă între Pașcani și Iași. La Pașcani este un veritabil filon de copii parcă născuți pentru rugby, dar, pe măsură ce creșteau, copiii ajungeau la Iași, așa că Tarcan trebuia să-i urmărească la antrenament și la șaptezeci de kilometri de casă. A conceput însă planurile de pregătire pentru a excela și la fete, iar cu CS Politehnica Iași a cam început să piardă șirul trofeelor cucerite la nivel național, dar concluzia este cea cunoscută de ani buni: Iașul domină cu o autoritate de necontestat rugby-ul feminin românesc sau cum îi place să spună și să audă cel care ar merita să acorde o mult mai mare atenție acestor fete, Iașul este capitala rugby-ului feminin românesc! Mai mult, a dus echipa națională feminină de rugby VII a României în primul din cele trei eșaloane valorice ale Europei, fiecare cu câte douăsprezece reprezentative!
„Nu prea eram eu de acord cu rugby-ul feminin, dar mi-am zis că nu pățesc nimic dacă încerc. Era o provocare. Am fost însă cucerit de lucrul cu fetele și iată că nu am mai putut renunța. Este un pic mai dificil de lucrat cu fetele. La băieți e mai simplu, îți mai poți permite să țipi din când în când. La fete nu-mi permit, doar dacă într-adevăr este ceva grav”, a mărturisit Nicu Tarcan. Are o voce caldă, domoală, este o plăcere să-l asculți. Orice discuție cu el este liniștitoare, știe mult mai multe decât poate să spună.
A ajuns la o vârstă la care încă mai are multe de oferit rugby-ului, însă de pe acum își pregătește înlocuitoarele. A făcut multe, poate prea multe, de unul singur și ar fi greu ca o singură persoană să preia totul. Probabil n-ar face față, iar la echipa de senioare de la CS Politehnica Iași, multiplă campioană națională, are deja ca „secund” o fostă elevă, pe Gabriela Lepciuc.
„Trebuie să mă gândesc și la cine îmi va lua locul. Dar nu doar Gabi este potrivită, mai sunt și Maria Atomi, și Loredana Juncanariu, și Georgiana Gabor. Și mai sunt câteva fete cărora le-ar plăcea să antreneze. La voi ajuta pe toate. Trebuie să ne gândim și la Pașcani, nu doar la Iași, pentru că junioarele or fi ele campioane pentru Iași, dar ele de la Pașcani provin. La Iași doar două dintre junioare stau în cămin cu senioarele, restul sunt la Pașcani”, a menționat Tarcan.
În afara performanțelor sportive, Nicu Tarcan a reușit să unească fetele pentru ca o echipă să fie o echipă în adevăratul sens al cuvântului.
„De multe ori coeziunea grupului este cea care face diferența. Fetele mele sunt foarte unite, cele din cămin stau împreună cu Gabriela Lepciuc, mereu se ajută între ele, mai ales la facultate. Sunt studente foarte bune, mereu în primele cinci, sunt foarte mândru de ele”, a adăugat Tarcan.
O fi mândru de fetele sale, dar nu trebuie uitat câți rugbiști au ieșit din mâinile sale. Numele sonore care îi vin în minte sunt Marius Tincu, desemnat cel mai bun taloner din campionatul Franței, și Romeo Gontineac, dar am încercat un exercițiu și am descoperit câțiva jucători formați de Nicu Tarcan la Pașcani convocați la ultima acțiune a echipei naționale a României, pentru jocul câștigat la sfârșitul săptămânii trecute cu Uruguay și pentru partida cu Țările de Jos (Olanda): Constantin Pristăviță, Florian Roșu, Costel Burțilă și Andrei Gorcioaia (actualul Andre Gorin). Nu-i pune la socoteală pe Cojocaru și pe Popoaia, pășcăneni și ei, deși a lucrat cu ei, dar nu el i-a descoperit, așa că nu vrea să-și aroge meritele altor tehnicieni.
„Îl am acum la Under 20 pe Adrian Jipa, am avut și la Under 18, am avut peste tot. Dar vreau să vă spun că am înființat echipă Under 15 la Pașcani și am început campionatul. Am jucat la Bârlad și am pierdut. Acolo au echipă bună, joacă de la 10 ani împreună, iar ai mei au o lună de rugby! Încep însă deja să deslușească despre ce este vorba și pot să vă spun că am doi copii care vor ajunge la marea performanță”, a menționat Tarcan.
Poate n-ar fi fost cazul chiar de ziua sa, dar vocea iar i s-a umplut de amar, așa cum din păcate se întâmplă la fiecare discuție, când este lesne de deslușit marele său of.
„Talente încă sunt. Avem la Pașcani mulți copii buni pentru sport, pentru rugby. Dar de copii trebuie să ai grijă, să le oferi condiții, altfel îi pierzi foarte ușor, nu poți să faci performanță chiar din nimic!”.
A condus antrenamentul la Iași și a condus înapoi la Pașcani. Asta face de ani buni, dar și de ani buni, de mulți ani, scoate jucători și jucătoare pe bandă rulantă. Și nu doar jucători și jucătoare, ci mai ales oameni care nu uită ce a făcut pentru ei antrenorul lor pe care de fiecare dată îl copleșesc cu urări de ziua sa. Mai ales la 65 de ani!
Citiți și: SUZUKI LANSEAZĂ NOUL MODEL CELERIO PE PIAȚA DIN INDIA