În această perioadă, sportivii cărora le permite programul competiţional se pregătesc în regim de cantonament. În România, şi în special la Iaşi, prezenţa la munte reprezintă în continuare principalul mod pentru ca performerii să-şi încarce bateriile. De regulă, sportivii se despart însă de cantonamente şi cu o groază de amintiri. Dacă se spune că alergările pe pantele acoperite cu zăpadă te ţin tot restul anului, atunci au şi ce povesti tot anul la prieteni despre păţaniile din cantonament. Nu chiar tot timpul este respectat programul anunţat cu stricteţe de antrenori, însă doar aceste „derapaje” mai îndulcesc cumva viaţa spartană impusă de pregătirea centralizată.

Pentru că în rest e vai şi-amar de viaţa lor. Baschetbaliştii de la Politehnica CSS „Unirea” Iaşi au scăpat astăzi de chin. Nicolae, Hurjui, Amarghioalei, Rotariu, Popovici şi ceilalţi au fost scoşi la alergare şi la -20 grade Celsius. N-a contat deloc că puteai vedea pietrele crăpând de ger, ei au ieşit şi şi-au făcut datoria. Eu unul îi compătimesc pentru astfel de clipe înainte de a-i invidia pentru aplauzele culese de la spectatorii din tribune.



Ce să mai spună însă handbaliştii de la Politehnica Iaşi? Ei nu doar că mai au câteva zile de îndurat gerul năprasnic şi zăpada până aproape de genunchi, dar mai sunt şi scoşi la luptă cu nămeţii cu noaptea-n cap. Să alergi la ora 7 nu-i deloc comod şi ar fi bine să ne gândim şi la asta, când unii dintre noi executăm la acea oră ultima repriză de somn, nu doar să ne minunăm că tare bine mai e să fii sportiv!

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Sport/sfarsit-de-calvar-pentru-baschetbalistii-de-la-politehnica-css-a-unireaa-iasi–53546.html

3 thoughts on “Viaţă de sportiv în cantonament

  1. Drgaos , ca fost sportiv pot sa confirm tot ce ai scris tu , e grea dar si frumoasa viata de sportiv , dar ce te faci cand faci sport cu burta goala? Eu , de bine de rau primeam indemnizatie de efort ori o ciocolata la 3 zile ori …un borcan de gem pe saptamana , dupa cum ne era norocul ….sa fie produse la ICRAL ! Pai nu pot vb de vitamine sau alte suplinitoare de efort , de care ei au nevoie si pe care de multe ori nu le au , deci ca pe timpul tristei epoci de aur e si in zilele noastre !

  2. Pe timpul tristei epoci de aur pentru echipele ce faceau performanta existau locuri de munca bine platite, scoatere din prodcutie, indemnizatii de efort, existau diverse avantaje, alimentatie buna, sustinatoare de efort, vitamine… Nu cred ca in ziua de astazi au cluburile sportive ce aveam noi in vremea aceea…

  3. Ped timpul lui Ceasca, juniorii aveau niste conditii pe care cei de acum nici nu le viseaza! Nu am facut niciodata apologia fostului regim politic si nici nu o s-o fac vreodata dar in acea perioada sportul juvenil chiar era foarte bine sustinut. Spun asta pentru ca stiu din experienta cum stateau lucrurile atunci, Juniori fiind, stateam la cele mai bune hoteluri cand mergeam in deplasari, mesele erau mai mult decat indestulatoare, cantonamentele erau in locatii superbe si conditiile de acolo erau nemaipomenite, iar acest lucru se reflecta si in performantele pe care Romania le avea in acea perioada. Acum conditiile juniorilor sunt sub orice critica, sportul a devenit ceva costisitor, doar copii cu o conditie materiala buna acasa si-l pot permite si, dupa cum bine stim cu totii, cei care fac sport sa scape de foamea de acasa(cu mici exceptii) ajung cel mai sus!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *