Vlad Dulcescu a ajuns la 28 de ani să domine copios o probă din atletismul românesc așa cum puțini alți atleți au mai reușit în ultimii zece ani! Duminică a fost din nou încoronat campion național de seniori la 400 metri garduri, cu un avans de o secundă și jumătate față de medaliatul cu argint!

Vlad Dulcescu a ajuns la CS Politehnica Iași în 2014, când era campion național al juniorilor I în proba de 400 metri garduri. Începuse încă din 2012 o „cursă” pe când încă activa la Unirea Focșani, club unde a fost descoperit și format de antrenorul Fănel Iliescu, club la care a mai lucrat și cu antrenorul Gheorghe Alexandrescu, o „cursă” din a nu fi înfrânt pe plan național. Nu știa atunci ce-l așteaptă, dar știa că trebuia să se pregătească temeinic pentru a fi cel mai bun.
Victoriile începute la Focșani au fost continuate cu succes la CS Politehnica Iași, unde Vlad a încăput pe mâna reputatului tehnician Dorinel Ursache, cel care a condus-o spre glorie pe Angela Moroșanu. A avut o perioadă dificilă în 2017, când o accidentare i-a compromis sezonul în aer liber chiar în ultimul an la tineret, dar a revenit și mai hotărât pe pistă în chiar primul an de seniorat.

Iar primul Campionat Național ca senior a însemnat și prima medalie de aur dintr-un șir în care o putem deja adăuga și pe cea cucerită duminică, la Craiova. A rămas specializat pe 400 garduri, o probă în care matematica pură pare a-și fi pus în cap să interpreteze legată la ochi o partitură pe care publicul s-o asculte ținându-și răsuflarea!
Unii ar spune că este una din cele mai dificile probe ale atletismului, dar cert este că fiecare pas trebuie calculat la milimetru. Orice greșeluță între garduri și te poți opri, pentru că nu prea mai ai timp să recuperezi! Nici peste fiecare gard nu poți trece indiferent! Nici prea jos, că poți agăța gardul și iar practic ai încheiat cursa, dar nici prea înalt, că înseamnă deja sutimi de secundă pierdute și iar nu prea mai ai cum recupera…

De acest lucru și-a dat Vlad cel mai bine seama anul trecut, când venea după o accidentare gravă la gleznă. L-a chinuit tot sezonul, dar s-a hotărât să nu rateze Naționalele. Avea deja un blazon de apărat, iar setea de victorie n-o poți astâmpăra decât cu o victorie. Nimic altceva n-o poate înlocui. Chiar și fără starturi în picioare, se apropia de o nouă victorie. Avea însă nevoie de o zvâcnire la ultimul gard, o mai făcuse de atâtea ori… Atunci însă glezna l-a trădat! Putea forța ca să câștige, dar pe ultimii metri a avut puterea să decidă că mai bine se mulțumea cu al doilea loc decât să nu mai cunoască vreodată gustul victoriei! S-a revanșat cu vârf și îndesat după doar două săptămâni, când s-a impus la Cupa României în fața celui care i-a întrerupt seria de nouă ani triumfători!
A judecat bine în mai puțin de o secundă, deoarece și-a recucerit acum câteva zile coroana de campion pe care este decis s-o păstreze până se va retrage.

Vârful l-a atins în 2020, de când datează cea mai bună performanță a sa: 51’’14/100. De ce n-a reușit să-și îmbunătățească acest timp? De ce n-a reușit și la nivel internațional deși este un atlet foarte serios, care se dedică total pregătirii? Vlad nu este un tip prea vorbăreț. Spune că nu este nici prea sociabil. Nu-i plac locurile gălăgioase, preferă plimbările solitare și dacă s-ar putea cât mai des să fie pe drumuri de munte.

„Eu sunt un tip foarte emotiv. Nefiind obișnuit cu concursurile internaționale de anvergură, când am avut totuși ocazia să ajung la Campionatele Europene m-am pierdut cu totul. Poate dacă aș fi fost trimis mai des să concurez la acel nivel aș fi reușit să trec cu brio peste trac și să evoluez cât mai aproape de potențialul meu, m-aș fi obișnuit cu concurența și aș fi reușit să progresez, să cobor sub pragul celor 50 de secunde”, ne-a declarat Vlad Dulcescu.
Nu caută vinovați și nici scuze, dar a realizat o comparație sugestivă.
„Am concurat la un Campionat European pe Stadionul Olimpic din Berlin și greu mai găseai un loc liber, în timp ce la Campionatele Naționale tribunele sunt goale!”.

Părinții lui Vlad au practicat și ei atletismul, sora lui Vlad, Medeea (16 ani), practică și ea atletismul, la Focșani, și cu toții pot fi mândri de realizările sale. Este absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași cu master în „Fitness și estetică corporală”, dar nu vrea deocamdată să se gândească la ce va face după ce va agăța „cuiele”-n cui. Va concura la sfârșitul săptămânii la Cupa României, iar asta este, deocamdată, tot ce contează!
Citiți și: Totul despre Peugeot 208 facelift, inclusiv E-208! VIDEO
Foarte bine a explicat autorul articolului tehnica acestei probe și circumscriu la afirmația că este una dintre cele mai complexe probe la ramura de sport atletism:
este îmbinare de forță, agilitate, tact, calcul la rece făcut în mod fulgerător precum și stăpânire de sine, toate adunate int-un singur trup și coordonate de o singura minte timp de câteva zeci de secunde la competiție și de ore bune și epuizante în fiecare zi la antrenamente.
Vorbim de muncă, intensă și constantă, de autodepășire, de sacrificii făcute in cei mai frumosi ani ai vieții sale. Vorbim, în același timp, de lipsurile pe care orice sportiv de performanță, cel puțin la sporturile individuale, le resimte. Sunt multe si nu le enumăr. Cei din sistem le știu.
Bravo lui si succes in contiunare pentru că are potențial! Felicitări antrenorului, cinste părinților!