N-ai cum să nu-l remarci pe teren pe atacantul central Alexandru Marin. Sare imediat în ochi prin gabarit: 1,98 metri înălțime. Excelent în jocul la cap, indiferent dacă așteaptă o centrare dintr-o fază fixă sau o minge lungă în apropierea careului advers. Dar atrage atenția și cu mingea la picior. Driblează la fel de ușor ca un mingicar cu un cap mai scund decât el, șutează la fel de bine cu ambele picioare, și nu doar din careu. Oricând te poți aștepta de la el la o execuție de la 20-25 de metri de poarta adversă, oricând poate el oferi o pasă decisivă dacă faza îi permite. Tot ce am scris până acum sunt frânturi din meciuri văzute în ultimii ani, adică după ce Alexandru Marin a împlinit 35 de ani! Dar toate aceste calități nu puteau apărea cu trecerea anilor. Nu, ele au fost mereu acolo, la locul lor! Și, totuși, de ce nu a jucat la cel mai înalt nivel în fotbalul autohton, de ce nu l-a văzut nimeni, ce i-a lipsit?

Alexandru Marin, gigantul cu tehnică de bijutier și durerea pe care o poartă: „Cât voi trăi mă va măcina gândul că n-am jucat în prima ligă”!

„Și azi mă gândesc de ce n-am jucat în prima ligă. Nu arăt durerea, dar o port mereu cu mine. Mă retrag deseori, acasă, pe terasă, și mă uit în zare gândindu-mă și tot gândindu-mă ce n-am făcut suficient ca să fiu văzut…”.

Un subiect nu foarte plăcut pentru Alexandru Marin, dar a acceptat fără rezerve să vorbească deschis. 

„N-am avut niciodată impresar, n-am avut vreun «tătic» care să-mi poarte de grijă, n-am avut nimic. Am fost mereu singur cu geanta în spate și dorința enormă de a ajunge fotbalist. De mic copil mi-am dorit asta, să ajung cunoscut”.

A avut antrenori care l-au apreciat, iar eu aș începe cu Adrian Cotan, care l-a determinat să nu renunțe la fotbal pe când avea în jur de 20 de ani, după juniorat făcut la Botoșani și fără mari șanse la Iași. L-a luat la Rapid Dumești, în „județeană”, iar Alex Marin l-a răsplătit din plin, înscriind și câte 60 de goluri pe sezon! Tot Cotan i l-a recomandat prin 2010 regretatului Ionuț Popa la Politehnica Iași, care l-a primit la echipă. Popa a plecat însă la Dacia Mioveni, în locul său a venit Adrian Falub, care l-a introdus pe finalul unui joc chiar cu Mioveniul. Dacia conducea cu 1-0, iar Poli a egalat în minutele de prelungire! Autor? Alexandru Marin!

Poate cea mai bună perioadă a avut-o în al doilea eșalon, prin 2012, la Juventus București, unde a ajuns de la Poli, cu antrenorul Constantin Schumacher, cel care zilele trecute a promovat în Liga 2 cu SCM Rm. Vâlcea. Alex avea 24 de ani, cota sa de piață ajunsese la 275.000 de euro, s-a transferat la Drobeta-Turnu Severin, grupare cu care a promovat în Liga 1, eșalon în care însă n-a ajuns să și joace!

„Antrenorul Marian Bondrea m-a vrut la echipă, m-a apreciat, dar cum am promovat s-a schimbat și mi-a pus ștampila că nu fac față în prima divizie…”.

Visul nu i s-a împlinit. Era convins că în prima ligă ar fi reușit să atragă atenția, numai să i se fi oferit o șansă oricât de mică. Când Ionuț Popa a revenit la Iași a fost primul pe listă, dar nu s-a înțeles la bani cu conducerea clubului. N-a fost poate la fel de inspirat ca pe teren. Și au mai fost astfel de momente.

„Tot cu Ionuț Popa. Am mers la el când era la Șoimii Pâncota. Am stat câteva săptămâni acolo și mi-a zis să mai am răbdare că va semna cu Poli Timișoara și mă va lua acolo… Poate dacă mergeam la Botoșani când m-a chemat Cornel Șfaițer… Poate dacă rămâneam la Poli Iași la al doilea mandat al lui Ionuț Popa…”.

N-a mers la Timișoara cu Ionuț Popa deoarece se născuse fiul său, Iannis Alexandru, și și-a dorit să nu fie așa departe de casă. Iannis joacă și el fotbal, este tot atacant și la 12 ani măsoară 1,60 metri. Deocamdată nu este foarte înalt, este legitimat la Steaua Magică Iași sub îndrumarea antrenorului Radu Chelaru și poate va avea mai mult noroc în fotbal.

„Va fi mai bun ca mine! Are tehnica mea, are execuții, dar în plus are și viteză. Eu la viteză n-am stat prea bine…”.

Iar Iannis are pe urmele cui călca. Atacantul de 38 de ani își aduce aminte și de golurile înscrise de la centrul terenului. Și-n Liga 2, cu Miroslava, și-n Liga 3, cu Foresta Suceava. Nu prea există execuție de finețe din care Alexandru Marin să nu fi înscris. Își trăiește a doua tinerețe printre studenții de la ACS USV Iași, alături de prietenul său Eduard Sandu.

„Avem 24 de ani de prietenie. Edi e golgheterul echipei, cu douăsprezece goluri. Eu am doar șase, dar am jucat numai jumătate de sezon. N-am de gând să mă opresc. Dacă voi fi dorit, voi juca oricât va fi nevoie de mine. 10-15 minute, o repriză, tot meciul, cât voi putea. Cu antrenorul Cristi Ungureanu am promovat în Liga 2 la Știința Miroslava și împreună cu Irinel Ionescu fac o treabă foarte bună la ACS USV. Mă antrenez exemplar, merg la sală, alerg. Îmi place fotbalul la nebunie. De mic mi-a plăcut și mereu am făcut tot ce a depins de mine ca să ajung cât mai sus cu putință”, a menționat Alex Marin, care acum este și cadru militar la unitatea din Tătărași cunoscută mai ales sub numele „Lupii Negri”.

Visul fotbalistic însă nu i s-a împlinit! Are destule promovări la activ, de cea de la Severin am amintit deja. A promovat în Liga 3 cu ACS USV Iași și parcă am simțit că n-ar agăța ghetele-n cui până nu va promova și în Liga 2 cu echipa Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Ar fi o motivație care să-i mai atenueze din durerea de care amintea la început.

„Mă va măcina toată viața de ce n-am ajuns la Liga 1. Sunt convins că aș fi făcut față. Poate n-am avut noroc în unele alegeri, poate n-am fost inspirat, poate n-am fost suficient de bun… Am dus însă o viață sportivă exemplară, ca și acum la 38 de ani, chiar nu știu ce-ar mai fi trebuit să fac. N-am găsit răspuns, dar îl voi căuta cât voi trăi…”.

Material propulsat de Casa Auto Iași.

Foto: Alexandru Marin – Arhiva personală.

Citiți și: Săptămână cu oferte de până la 11.000 de euro la Casa Auto Iași pentru modelele Renault E-Tech!