Chevy vine la Iaşi pe blog

În chiar ultima zi a anului trecut am observat un logo aşezat în colţul din dreapta al clădirii care mulţi ani la rând a găzduit în principal maşini Ford. Zvonurile că Tester îşi va trece în portofoliu încă o marcă nu sunt de ieri de azi, ba chiar ele au putut fi auzite încă de când a fost anunţat că grupul de firme condus de Bogdan Piţigoi va reprezenta interesele Opel. Rămânea aşadar o chestiune de timp până când sub aripa Grupului Tester Casa Auto Iaşi urma să ajungă şi brand-ul cu papion.

Poate că sigla de care am pomenit la început stă de mai multă vreme aşezată acolo, însă eu abia luni după-amiază am zărit-o şi va trebui să mă credeţi pe cuvânt. Am văzut-o din fuga maşinii şi, grăbit fiind, ca de obicei, nu m-am întors pentru a o fotografia.

Aşteptăm însă anunţul oficial care să ne spună că Chevrolet a revenit cu drepturi depline la Iaşi.

Ce parcare minunată!

Ar cam trebui să ajung astăzi într-un hypermarket şi sunt îngrozit de aglomeraţia pe care sigur o voi găsi în parcare. Cea din interior nu mă prea apasă. Nu cred că voi trece de uşile care se deschid automat. Dar totuşi dacă voi fi nevoit s-o fac va trebui să găsesc un loc de parcare şi mi-am adus aminte de înghesuiala de la Carrefour Felicia la scurt timp după ninsorile căzute în această lună. S-au chinuit gazdele să deszăpezească o suprafaţă cât mai mare din parcare, dar nu o puteau elibera sută la sută. Aşadar şansele să găseşti un loc cât mai bun scădeau considerabil. Dar chiar şi pentru unul mai amărât tot îţi trebuia o doză însemnată de noroc.

Însă pentru unii a fost de ajuns una zdravănă de tupeu sau cum mai vreţi voi s-o catalogaţi. Eu unul am rămas interzis când am văzut cum a putut fi parcată maşina din imagine. Am mai zărit zilele trecute o poză cu un isteţ care s-a băgat în locul unde se adună cărucioarele, dar nici cu şoferul din imagine nu mi-e deloc ruşine. N-am de unde şti conjunctura în care s-a produs „catastrofa”, dar chiar n-are rost să caut scuze unei maşini aşezate parcă în ciuda tuturor.

Sunt convins că nu-i prima şi nici măcar printre puţinele faze la care aţi asistat în ultima vreme fără să vă stea în putere să schimbaţi ceva. Eu am mai păţit una chiar în aceeaşi zi, în interior însă, dar o să v-o povestesc poate cu altă ocazie. Nu de alta, dar tupeul obraznic e bine de pus cu spatele la zid şi executat cu sânge rece. Sper că mulţi dintre cei care vor citi aceste rânduri nu vor parca niciodată pe patru locuri deodată nici măcar când parcarea e goală, dar dacă or fi şi alte păreri chiar sunt curios să le aflu.

4 din 4 pentru „americanul” Vlad Cobzaru

Nu ştiu dacă-i place sau nu „3 la 3”, la „1 la 1” se descurcă destul de bine, dar sunt convins că-şi doreşte să câştige orice meci pe care-l joacă.

Vlad Cobzaru, baschetbalist descoperit şi format de antrenorul Gabriel Clapon la BC Junior-CSS „Unirea” Iaşi,  a adunat deja patru partide sub culorile St.Johnsbury Academy, unde a ajuns în această toamnă. Înmatriculat în clasa a XI-a, la fel ca la Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” Iaşi, de unde a plecat acum două luni, cel mai bun baschetbalist român al generaţiei sale nu putea fi decât titular în echipa actualului său liceu, situat în statul Vermont (SUA), în apropierea graniţei cu Canada. În România ar fi fost în an maxim la Under 18, însă în campionatul liceelor americane sunt echipe mai bune decât ar fi întâlnit la nivel de juniori în România.

De cum l-a văzut la antrenamente, antrenorul său de la St.Johnsbury Academy, cu state vechi în campionatul universitar nord-american, i-a şi spus că dacă-şi va continua studiile în SUA va ajunge sigur în prima ligă (din cele trei) ale NCAA. Iar Vlad nu i-a înşelat deloc aşteptările.

A fost titular încă din primul meci şi a jucat în medie cam trei sferturi şi jumătate. Acolo un sfert durează 8 minute şi mi-a mai spus că se acordă faulturi foarte uşor. La cât de dăruit îl ştiu pe teren probabil n-a prins nici un meci întreg din cauza greşelilor personale. Cât a jucat însă a contribuit la crearea unui avantaj suficient pentru ca echipa să câştige deocamdată toate meciurile disputate. În primele trei, Cobzaru a înscris, în medie, câte 17 puncte. Şi ultimul meci susţinut a fost câştigat, la o diferenţă de 42 de puncte, dar Vlad a primit puţine mingi sub panou, tema din acel meci fiind „şuturile” de „afară”.

Lăsând la o parte regretul că Politehnica Iaşi a pierdut un jucător de certă perspectivă, de care ar fi avut cu siguranţă nevoie în cursa pentru promovarea în Liga Naţională, Cobzaru nu putea rata şansa de a juca baschet în SUA, chiar şi dacă a ajuns acolo în primul rând pentru a învăţa carte. Cum baschetul are încă o priză excelentă la Iaşi nu ştiu câţi dintre juniorii noştri s-ar fi încumetat să facă un asemenea pas. Greu de spus cât de mult va putea progresa Cobzaru (jucător care dacă va avea parte de sănătate şi de antrenori buni îl văd la porţile NBA-ului) dacă va acorda o atenţie mult mai mare activităţilor şcolare în detrimentul baschetului. Poate oare să fie primul, sau măcar printre cei mai buni, şi la şcoală şi la baschet?

Brad frumos cu Nexus 7

Am rămas dator să vă spun dacă am avut sau nu brad natural de Crăciun, dar să nu credeți acum că m-am întâlnit și cu peștișorul de aur. N-am dat eu peste bradul sub care să se așeze chiar tot ce voiam, dar pentru asta a avut destulă grijă „Moșu cel cu nasul cam roșu”, așa cum scria în unele SMS-uri primite. Iată c-am avut parte de un brad superb, pe care am plătit exact cât face. Poate chiar mai puțin decât face și chiar arată bine împodobit numai în alb, cu ornamente cumpărate acum aproape două luni, de nu mai aveam răbdare până să le văd prin rămurelele pline de ace. Nu vă mai spun despre cum miroasea rășina ce s-a scurs din vârful pe care am fost nevoit să-l retez, dar aș vrea să deslușesc dacă Moș Crăciun a luat cea mai bună decizie în privința cadoului pentru puștiul meu de nici 12 ani.

Am stabilit împreună cu copilul un obiectiv cu două variante pentru care să fie recompensat la final de semestru I al clasei a VI-a. Le-a ratat la mustață, dar a muncit suficient de mult, așa că l-am lăsat pe Moșu să decidă dacă merită sau nu să găsească și juniorul ceva sub brad. N-are rost să amintesc ce ar fi putut primi, dar se pare că și barosanul îmbrăcat în roșu a considerat că merită și copilul un cadou și a ajuns la concluzia că o tabletă i-ar putea fi de folos. Una de 7 inch sau pe acolo, că de 10 știa cum e. iPad mini sau altceva? Altceva, care să nu fie atât de restrictiv ca produsul de la Apple. Android a făcut progrese importante în ultima vreme, iar de la 2.1 la 4.2 e cale totuși lungă. Alegerea era între cea fabricată de Samsung și cea pusă de Asus pe tavă celor de la Google și numită Nexus 7.

Procesorul quad-core a făcut difereța în favoarea lui Nexus 7 și nu cred că trebuie să vă spun că de când a primit-o nu prea îl mai interesează altceva. Abia am așteptat să-i văd prima reacție. Știam de gândurile Moșului de vreo câteva zile și poate am așteptat eu mai mult să-i văd secunda cea magică din privire decât chiar el însuși în așteptarea unui posibil dar.

De acum însă va trebui să afle și niște reguli de întrebuințare, altele decât cele scrise în manualul oferit de constructor. Deocamdată e vacanță și-l mai las în pace și sper că Moșu a luat cea mai bună decizie.

Voi ați avut vreo dilemă în privința cadourilor? O fi mai bun Nexus 7 decât produsul concurent de la Samsung? Se poate bate Nexus 7 de la egal la egal cu iPad mini? Sper însă să fi fost cu toții măcar la fel de inspirați ca Moșu.

Încă n-am brad

Nimereală sau nu, dar chiar prima postare va fi una de sezon. Tot se apropie Crăciunul, iar goana după brazi nu e deloc de luat în glumă. De două zile s-au scumpit așa tare încât aproape că trebuie să chibzuiești bine de tot dacă să dai sau nu 100 lei pe un brad destul de slab dotat.

Și da, deocamdată eu n-am brad. Natural, că de anul trecut m-am săturat de ăia doi artificiali. Nici nu mai știu pe unde or fi depozitați. Or fi ei mai practici, dar parcă din când în când n-aș mai apela la tot felul de candele parfumate pentru un cât de cât damf de cetină.

Am mers pe la prânz în Piața Alexandru cel Bun, dar n-am prea avut noroc. Anul trecut tot de acolo am achiziționat un exemplar reușit. Tipul de la care cumpăr toată vara pepeni de și acum îmi lasă gura apă se ocupă acum cu comercializarea brazilor, dar cică pe al meu încă nu l-a găsit.

M-am întâlnit și cu tânărul de la care l-am cumpărat pe cel de anul trecut, iar de la el am rămas cu promisiuni. Mi-a zis că-mi face o reducere substanțială, dar până am mai schimbat două vorbe altcineva a și vândut un brăduț pe care măcar l-aș fi studiat dacă nu chiar l-aș fi luat. Nu cu 150 lei cu cât a fost vândut, dar nu mică mi-a fost mirarea când după nici cinci minute de povestit cu băiatul care s-a lăsat de box deși putea fi următorul Francisc Vaștag a mai fost vândut un brad, cu 100 lei. N-aș fi dat niciodată banii ăștia și nu-s deloc un zgârcit. Dau de regulă poate chiar mai mult decât face un anumit obiect, dar să facă.

Și cică e mare criză de brazi. Cumpără oamenii la foc automat, iar asta pe mine mă bucură. Deocamdată nu-s panicat, dar mâine dimineață, la prima oră, sunt în piață. Simt eu că bradul meu de anul acesta e pe aproape și n-am deloc de gând să așez cadouri sub crenguțe de plastic.

Sper că voi ați fost mai inspirați și ați cumpărat pe la începutul săptămânii, când un brad ce putea fi achiziționat cu 150 lei și-a găsit ieri și astăzi cumpărători care au scos și câte 300 lei din portofel. Iar mâine va fi și mai scump.