Ar cam trebui să ajung astăzi într-un hypermarket şi sunt îngrozit de aglomeraţia pe care sigur o voi găsi în parcare. Cea din interior nu mă prea apasă. Nu cred că voi trece de uşile care se deschid automat. Dar totuşi dacă voi fi nevoit s-o fac va trebui să găsesc un loc de parcare şi mi-am adus aminte de înghesuiala de la Carrefour Felicia la scurt timp după ninsorile căzute în această lună. S-au chinuit gazdele să deszăpezească o suprafaţă cât mai mare din parcare, dar nu o puteau elibera sută la sută. Aşadar şansele să găseşti un loc cât mai bun scădeau considerabil. Dar chiar şi pentru unul mai amărât tot îţi trebuia o doză însemnată de noroc.

Însă pentru unii a fost de ajuns una zdravănă de tupeu sau cum mai vreţi voi s-o catalogaţi. Eu unul am rămas interzis când am văzut cum a putut fi parcată maşina din imagine. Am mai zărit zilele trecute o poză cu un isteţ care s-a băgat în locul unde se adună cărucioarele, dar nici cu şoferul din imagine nu mi-e deloc ruşine. N-am de unde şti conjunctura în care s-a produs „catastrofa”, dar chiar n-are rost să caut scuze unei maşini aşezate parcă în ciuda tuturor.

Sunt convins că nu-i prima şi nici măcar printre puţinele faze la care aţi asistat în ultima vreme fără să vă stea în putere să schimbaţi ceva. Eu am mai păţit una chiar în aceeaşi zi, în interior însă, dar o să v-o povestesc poate cu altă ocazie. Nu de alta, dar tupeul obraznic e bine de pus cu spatele la zid şi executat cu sânge rece. Sper că mulţi dintre cei care vor citi aceste rânduri nu vor parca niciodată pe patru locuri deodată nici măcar când parcarea e goală, dar dacă or fi şi alte păreri chiar sunt curios să le aflu.