Degustare de pepeni, verzi și galbeni, la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași (USV), în dimineața ultimei zile prognozate cu temperatură de 40 de grade Celsius! Ultima zi dintr-o suită parcă fără sfârșit, o dimineață dulce, în care degustarea celor peste treizeci de soiuri de pepeni a primit o doză binefăcătoare de răcoare grație înghețatei artizanale creată cu migală chiar sub ochii pofticioșilor!

Cumpăr de ani buni pepeni, din piață, dar nu credeam să existe mai mult de vreo trei-patru soiuri de bază. Îl știam de mic pe cel rotund, sferic, de culoare verde închis, apoi a ajuns la putere harbuzoaica cea ovală, pentru ca importurile de după 1989, din Grecia în special, să pună pe tarabe pepene verde rotund, dar dungat, mai bine zis o harbuzoaică rotundă. Ei bine, la degustarea de miercuri dimineață, de la USV Iași, prof. univ. dr.  Vasile Stoleru, prorectorul cu activitățile sociale, a dezvăluit că au fost prezente nu trei-patru, ci treizeci și patru de probe de pepeni roșii și galbeni!

Seceta a cam dat planurile agricultorilor peste cap, dar fermierii care și-au prezentat produsele la degustare și-au putut iriga cum se cuvine culturile pentru a putea obține produse de calitate. Prorectorul Stoleru a și menționat că nu pot fi obținuți pepeni ca la carte fără apă, așa cum nu pot fi cultivate legume fără apă.

Tot prorectorul cu activitățile sociale la USV a demontat și cutuma că un pepene este cu atât mai bun cu cât este mai mare. În piață așa ți se spune, că pepenii cei mai gustoși sunt cei care cântăresc peste 13 kilograme, însă specialistul susține că nu neapărat mărimea pepenelui influențează calitatea, ci că un pepene bun este unul mediu. Nici să nu fie prea mic, existând riscul să nu se fi copt îndeajuns, dar nici să fie maturat forțat. Dacă nu puteți încerca un pepene, sfatul este să-i observați codița, care trebuie să fie verde ca să denote prospețime, nu uscată, iar pepenele trebuie să fie lucios ca să ne putem da seama că este proaspăt.

Degustarea de pepeni ajunsă miercuri la a doua ediție a pus la bătaie o tonă și jumătate de pepeni, dar foarte solicitat a fost și standul unde era fabricată înghețată artizanală sub ochii pofticioși ai doritorilor. Multă migală pentru ceea ce semăna la început cu o omletă, că tot era oră de mic dejun, pentru ca după minute bune de transmis energie în produsul final să fi crezut că era o clătită. Suprafața pe care se întindea nu era însă fierbinte, ci cumplit de rece, așa că în pahare ajungeau câteva guri de înghețată proaspătă în care ne-am amintit de chimie doar pentru a evidenția atracția dintre ingrediente și nimic altceva!

Citiți și Test Autoplay: SsangYong Musso Grand – Gata oricând să îmbrace salopeta în locul costumului!