Ați aflat deja că reprezentativa feminină de rugby 7s a României a devenit campioană europeană la rugby pe plajă, cu nouă jucătoare de la CS Politehnica Iași în lotul de douăsprezece și cu antrenorul Neculai Tarcan la timonă, cel care a ținut cu orice preț să alinieze o garnitură foarte puternică. A fost însă poate pentru ultima oară când România s-a mai reunit într-o asemenea formulă și nu este deloc exclus ca titlul de campioană europeană să fie cântecul de lebădă al unei generații de excepție care domină de ani buni rugby-ul autohton și a luptat ani de-a rândul cu capul sus cu toată elita Europei!
Cucerirea titlului european a fost posibilă pentru că Neculai Tarcan, aflat pe final de carieră, a ținut să demonstreze că fetele sale pot obține și acum un rezultat deosebit. A reactivat-o pe Emilia Vizitiu, fosta lui jucătoare de la CS Politehnica Iași, iar performanța a fost posibilă pentru că toate fetele de la gruparea ieșeană au putut răspunde convocării. Performanța a mai fost posibilă pentru că s-a înțeles că pregătirea trebuia efectuată la Iași, iar la Baza Brizo, de la Aroneanu, au fost găsite condiții optime, așa că rugbistele ieșene au fost scutite de drumurile până la București și înapoi și au putut participa la pregătire. Multe dintre ele nu mai sunt studente, acum lucrează, dar rugby-ul rămâne marea lor pasiune, iar când chiar pot onora o convocare nimic nu le mai poate sta în cale.
Am enumerat doar câteva amănunte care s-au înlănțuit fericit pentru a putea vorbi acum despre o performanță notabilă. Am fi preferat ca acest titlu european să fie un deschizător de drumuri, dar s-ar putea dovedi cântecul de lebădă al unei generații de excepție. Ana Maria Atomi, Andreea Berbeci, Ana Maria Călin, Nicoleta Ciobanu, Carina Dascălu, Ana Maria Hîrțan, Loredana Juncanariu, Simona Roșca (recuperată după accidentarea suferită) și Ana Maria Sandu (căpitanul echipei, desemnată MVP-ul competiției) sunt cele nouă jucătoare de la CS Politehnica Iași, unde sunt pregătite și de antrenoarea Gabriela Curcan-Lepciuc. Atomi, Juncanariu, Roșca și Sandu duc de ani buni greul și la echipa națională de rugby 7s a României, an după an au făcut parte din elita Europei, asta până anul trecut, când reprezentative pe care nu demult le surclasau au ajuns, prin muncă și investiții, să fie mai bune!
Tarcan a admis că, într-adevăr, triumful de la Chișinău ar putea fi ultimul pentru această generație. Nu i-a fost deloc ușor să recunoască, știe ce fete și ce generații a descoperit și format, dar probabil nu va ști niciodată ce ar mai fi putut să facă pentru a beneficia de un sprijin consistent ca să se fi exprimat la cel mai înalt nivel.
„Este din ce în ce mai greu să pot aduna fetele. Ele acum lucrează, nu pot pleca oricând vor de la locurile lor de muncă, mai ales că rugby-ul nu le-a oferit mare lucru din punct de vedere financiar. Ele au găsit însă la echipă un mediu cu o atmosferă plăcută și au putut crește frumos. Se știe că la mine nu există rugby fără școală. La mine nu există jucătoare care să termine liceul și să nu fie studentă. De-a lungul anilor am renunțat chiar la sportive foarte talentate pentru că n-au vrut să facă facultate. Este din ce în ce mai greu, am ajuns și eu la capătul răbdării, m-am cam săturat să mai aud promisiuni de toate culorile, dar la final să rămânem doar cu susținerea din partea CS Politehnica Iași. O generație de excepție a ajuns la maturitate, dar mai avem o generație foarte bună de junioare. Încă nu e totul pierdut, dar nici nu este exclus să rămânem anul viitor cu patru sau cinci jucătoare, iar dacă se întâmplă acest lucru nu cred că vom mai putea vorbi de rugby 7s feminin la Iași”, ne-a declarat Neculai Tarcan.
Dar jucătoarele despre care am spus că titlul european ar putea fi cântecul lor de lebădă au ajuns de fapt la deplina maturitate sportivă, au ajuns în punctul în care au acumulat suficientă experiență pentru a putea aborda orice competiție doar cu gând de victorie. Asta însă ar presupune o pregătire adecvată, cu tot ce presupune acest important capitol.
„La Campionatul European de rugby 7s ne-am prezentat după mulți ani în al doilea eșalon valoric, dar cu un lot din care au lipsit multe dintre fetele de la CS Politehnica Iași. N-am reușit să ne clasăm pe un loc care să ne asigure promovarea, dar dacă am fi avut lotul complet și am fi efectuat o pregătire temeinică sunt convins că am fi revenit în elita europeană”, a precizat Tarcan.
Dar, cum am mai spus, fetele de la CS Politehnica Iași au tot fost în elita Europei și poate nu era chiar imposibil să fi reușit o calificare la Jocurile Olimpice, iar echipa națională să se confunde practic cu Iașul! Deși au tot fost semnalate aceste aspecte, administrația locală și județeană n-a avut pricepere, nici fler să realizeze ce performanță cu bani puțini ar fi realizat cu această generație de excepție într-un Iași în care performanțele internaționale sunt atât de rare!
„Cu condiții pentru o pregătire bună orice ar fi fost posibil și încă ar mai fi posibil. Dar fetele care au terminat facultatea ar avea nevoie de salarii pentru a fi motivate să acorde atenție maximă rugbiului. Noi suntem obișnuiți să ne descurcăm cu puțin, salarii de 3.000 de lei ar fi acceptabile. Și junioarele ar trebui motivate mai mult. Vremurile s-au mai schimbat, sunt curtate intens dinspre București, vor termina și ele facultatea…”, iar vocea reputatului antrenor a redevenit amară.
Abia a început însă un nou ciclu olimpic și poate că nu este încă totul pierdut. CS Politehnica Iași are însă resurse limitate, sponsorii nu se înghesuie nici la fotbal, dar Primăria și Consiliul Local Iași ar putea avea cuvântul decisiv, însă pare mai simplu de deschis robinetul cu bani spre fotbalul din Copou și spre propriul club care din start a luat-o pe căi greșite și pare să continue pe drumuri prăfuite în loc să dea o șansă și celor care cu adevărat au tot demonstrat că se pricep!