Nu poți urmări un meci al formației de rugby CS Politehnica Iași fără să te întrebi în cel mult câteva zeci de secunde cine este jucătorul cu numărul 9! Este Alexandru Vaman, de regulă cel mai plăpând rugbist de pe teren, dar asta nu-l împiedică deloc să se ia la trântă cu orice adversar, indiferent de talie și de palmares. Se agață de uriași cu zeci de kilograme în plus față de el, de nici nu-și dau seama ce-i împiedică să înainteze! Aproape nu-l vezi în molurile create pe teren, el fiind cel mai de jos, ultimul, dar de fiecare dată se ridică parcă și mai înverșunat să lupte pentru echipa sa, pentru colegii săi. O fi el cel mai plăpând, dar o tonă de inimă îl face să devină unul din pilonii pe care Iașul își poate clădi cu încredere viitorul.
Putea și el să fi jucat duminică pentru Steaua!
Alexandru Vaman (28 de ani) a revenit în martie la CS Politehnica Iași. A ezitat mult să se întoarcă unde ajungea în 2013 după încheierea triumfală a junioratului petrecut acasă, la CSS Gura Humorului. Vicecampion național la juniori III și juniori II, Alex a cucerit medalia de aur când conta mai mult, la juniori I, alături de excelenta generație pregătită de antrenorul Florin Nistor (tatăl lui Andrei, care a jucat centru la Iași, și al internaționalului Vlad). A venit la Iași împreună cu „uvertura” Daniel Plai, iar în echipa campioană de la Gura Humorului jucau atunci și ieșenii Tudor Butnariu și Andrei Chiriac.
Plai și Butnariu au jucat duminică la Iași, dar pentru Steaua București, echipă care vizează cucerirea titlului național, în timp ce Vaman a apărat culorile Politehnicii. Putea ajunge și el la Steaua acum câțiva ani împreună cu cei doi foști colegi, fusese și el ofertat.
„Eu am vrut să plec de la Iași în vara lui 2017, la începutul lui iunie, după ce am terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport, nu puteam să mai aștept. Băieții au mai stat patru sau cinci luni până au plecat la Steaua, dar eu nu mă mai descurcam deloc cu banii! De acasă nu mă puteau susține și am fost nevoit să plec, dar nu la Steaua, nu să joc rugby, ci la muncă, în Germania, unde am lucrat într-o seră de flori. Nu pot să spun că îmi plăcea, dar dacă nu ți-e frică de muncă atunci poți munci oriunde și în orice domeniu. Nu puteam să uit însă de rugby și am jucat într-o echipă de amatori”.
„Mi-a fost rușine să mai refuz Iașul”!
A rămas nouă luni în Germania și s-a întors acasă cu o mașină. A vândut-o în câștig, și-a cumpărat alta, pe care iar a vândut-o în câștig și a repetat tot mai des procedura care îi aducea niște bănuți cu care să se poată descurca.
„Am început să și cosmetizez mașinile pe care le aduceam și asta fac și acum, la PMC Detailing, firma unui prieten foarte bun, Marian Pichiu, pe care-l cunosc din facultate. Chiar îmi place ce fac, să cosmetizez interioare, să fac polish exterior”.
A avut o ofertă concretă de la Dinamo București când a revenit din Germania, dar a considerat că vremea sa trecuse deja…
„Un dram de noroc la timpul lui e binevenit, dar pe mine norocul m-a cam ocolit, însă poate că mi-a deschis ochii pe partea cu munca. Odată și odată tot va trebui să facem și altceva în afară să jucăm rugby, iar eu am început mai devreme. Când mergi la muncă și muncești cu drag și pasiune îți și iese bine tot ce faci”.
Spuneam la început că s-a hotărât destul de greu să revină la Iași. Își tot aducea aminte cum a plecat în 2017 și parcă n-ar fi vrut să retrăiască acele clipe. S-a însurat anul trecut, în iulie, cu Iuliana, care mai are de parcurs un an ca medic rezident la Oncologie, iar viitorul îl vede legat numai de Iași.
„M-a sunat mai întâi domnul antrenor Mihai Stuparu, am ezitat, dar apoi m-a căutat de mai multe ori domnul antrenor Cosmin Rațiu și parcă mi-a fost rușine să mai refuz Iașul”.
„Fac totul ca să-mi apăr echipa, colegii”
Mi-a spus că ar vrea să mai ajute echipa poate chiar și vreo cinci ani, dar numai dacă ar putea evolua măcar la nivelul actual. L-am întrebat de unde are o inimă atât de mare și mi-a spus că poate o fi din familie.
„În timpul meciului știu doar că trebuie să-mi fac treaba cât mai bine, să fiu mulțumit de mine. Fac totul doar ca să-mi apăr echipa, colegii. Nu las niciun adversar să treacă pe lângă mine, m-aș face de râs dacă m-ar depăși. Dacă primesc un «bravo» la sfârșitul meciului eu sunt mulțumit, înseamnă că oamenii au apreciat efortul meu”.
Echipa a avut în fiecare meci al actualului sezon prestații peste așteptări, poate doar în deplasarea de la Grivița să fi rămas cumva datoare, iar căpitanul echipei ieșene s-a referit la partea a doua a sezonului, dar și la susținerea financiară primită de la Consiliul Local Iași!
„Deocamdată să mulțumim pentru ce ni s-a oferit, pentru reînființarea echipei, în 2021, sunt mulțumitoare condițiile de care beneficiem. Dacă vom avea rezultate și mai bune și ne vom propune obiective și mai îndrăznețe atunci poate că vom putea discuta despre mai mult sprijin. Acum însă trebuie ca în acest sezon să ne măsurăm forțele cu Universitatea Cluj-Napoca, trebuie să continuăm reconstrucția. Trebuie să ne creștem cu atenție juniorii, iar la capătul sezonului să vedem unde am progresat, să vedem unde am bătut pasul pe loc, să vedem cu ce jucători vom continua, ce rugbiști vor mai trebui aduși pentru a întări echipa. Deocamdată, din ce am remarcat eu, s-a făcut treabă bună pe toate planurile, rămâne ca și pe teren să demonstrăm acest lucru, să ne bucurăm în permanență suporterii”, a adăugat Alex Vaman.
Iar suporterii care vin la meciurile Iașului îl vor remarca repede pe numărul 9. N-o fi chiar cel mai spectaculos jucător, nu el înscrie eseuri, dar nici nu poate trece neobservat pentru spiritul său de sacrificiu, pentru spiritul său camaraderesc, unul fără de care rugby-ul nici nu poate fi conceput!
Foto: Arhiva personală Alexandru Vaman.
Citiți și: Platforme Dacia și Renault pentru mașini second-hand!