Tocmai am scris şi puteţi citi mâine în „Evenimentul” că Iaşul a mai fost părăsit de o serie de sportivi valoroşi, aşa că Fundaţia Sportului Ieşean ar trebui să se grăbească binişor cu acordarea burselor olimpice promise în ianuarie de primarul Gheorghe Nichita şi reconfirmate tot de d-sa acum câteva zile dacă vrea ca într-adevăr să mai aibă cui le acorda. Potrivit unei declaraţii aparţinând primarului, cică ar exista o listă cu 160 de sportivi propuşi să primească bursă olimpică, însă nici pe departe nu poate fi vorba de un asemenea număr. Aici intervine imaginaţia şefilor de cluburi şi a antrenorilor, ca să nu spun altfel, care au pus nume pe listă doar doar de-or primi cât mai multe burse.

Dacă ar fi bani destui atunci poate că ar merita ca lista să fie într-adevăr ceva mai cuprinzătoare, dar, din păcate, trebuie susţinuţi doar cei cu adevărat olimpici. Se aude că bursa va fi de 1.200 sau 1.500 lei lunar şi că va fi acordată la 10-20 de sportivi. Din păcate, Iaşul nu are aşa multe valori certe şi din capul locului spun că suma alocată pentru burse ar trebui împărţită altfel. Eu unul aş acorda-o pe trei paliere: 1.500, 1.000, respectiv 500 lei.

Pe primul ar trebui să se regăsească sportivii care au participat la Jocurile Olimpice de la Londra şi au perspective certe de a fi prezenţi şi la următoarea ediţie, în 2016. Trec repede de campionul olimpic Alin Moldoveanu şi spun că doar trei nume s-ar mai putea încadra aici: Irina Dorneanu (canotaj), de la CSM, Vlăduţ Simionescu (judo) şi Angela Moroşanu (atletism), ambii de la CS Politehnica, atleta fiind în dublă legitimare cu Dinamo.

Pentru 1.000 lei lunar lista ar trebui să cuprindă mai multe nume. Ar cam trebui ca performerii să fie măcar campioni naţionali la tineret (sau juniori la unele discipline), să fie componenţi ai lotului naţional şi să participe constant la marile competiţii. La o trecere rapidă ar intra aici Daniel Ciornei (tir cu arcul), de la CSM, Alex Ferariu (judo), de la CSM-CSS „Unirea”, şi trag nădejde că mai sunt candidaţi serioşi care să se bată şi ei pentru un loc în delegaţia României la Rio.

Câte 500 lei pe lună ar trebui să ajungă la cei mai mici ca vârstă dintre performeri, să simtă că sunt sprijiniţi şi astfel să fie motivaţi pentru a face performanţă. Aici i-aş încadra pe sabrerii antrenorului emerit Iulian Biţucă, pe pugiliştii Marcel Zarafan şi Giani Apetrei. Sunt doar câteva exemple şi pe mulţi cu siguranţă i-am omis, dar trebuie spus şi că încadrarea iniţială nu trebuie bătută în cuie. Performanţele şi îndeplinirea sau nu a obiectivelor intermediare vor face posibilă mişcarea sportivilor de la un nivel la altul, nefiind deloc exclusă chiar şi dispariţia dintre bursieri, dacă va fi cazul.

Am vorbit numai despre sportivi de la discipline individuale, pentru că aici încadrările sunt relativ simple. La jocuri însă situaţia se complică tare mult. Un exemplu vă ofer. Handbalista Bianca Tiron, de la echipa de junioare LPS Iaşi, campioană naţională en-titre, s-ar putea transfera la o echipă din Liga Naţională unde ar primi cu siguranţă mai mult de 1.500 lei lunar. Unde ar trebui încadrată ca Iaşul s-o poată ţine pe loc? Şi, din fericire pentru Iaşi, mai există câţiva juniori de certă perspectivă la jocuri, inclusiv la amintita formaţia de handbal. N-or ajunge ei la Rio, în primul rând că probabil România nu va califica acolo prea multe echipe, poate nici una chiar, dar sunt buni, sunt ieşeni şi trebuie susţinuţi şi ei de FSI. Cine vede clar cum ar trebui ei recompensaţi chiar îi aştept propunerea. Mie încă nu mi-e clar şi mă opresc aici, deocamdată.