Imnul României a început luni pe stadionul din Munchen într-un tempo mai rapid decât suntem obișnuiți, și n-a fost deloc rău, iar suporterii români au transmis clar mesajul că n-au bătut atâta drum cu zecile de mii ca să vadă o echipă națională de pierzători. Emoționant gestul căpitanului Stanciu de a intra pe teren cu numărul indisponibilului Moruțan, 21, dar avea să arate ceva mai târziu că a fi decar nu stă deloc într-un biet număr!

România (selecționer Edward Iordănescu): Niță – Rațiu, Drăgușin, Burcă, Bancu – M. Marin, R. Marin, Stanciu – Man, Drăguș, Coman.

Ucraina (selecționer Serghei Rebrov): Lunin – Konoplya, Zabarniy, Matvyenko, Zinchenko – Shaparenko, Stepanenko – Tsygankov, Sudakov, Mudryk – Dovbyk.

Selecționerul Iordănescu a arătat ca un veritabil model, cu o nuanță faină de albastru a costumului ce se potrivea de minune cu albul cămășii și sneakerșilor, dar s-a dovedit și antrenor în prima repriză, când a nimerit formația și le-a dat băieților săi ceea le lipsea: i-a motivat suficient cât să aibă mai multă încredere că au stofă de fotbaliști, să fie concentrați și să se ajute între ei! Totul a funcționat fără cusur, Drăgușin a arătat ce înseamnă zeci de minute și chiar meciuri întregi date de o echipă din lumea bună, iar Burcă părea în transă când l-a blocat pe lăudatul și puternicul lor atacant central.

Ne-am apărat cu precizie și cu înverșunare, dar am apelat de câteva ori și la un presing ucigător, iar de aici a și pornit golul din minutul 29. Man a recuperat o pasă greșită a portarului, rezervă la Real Madrid, Stanciu dădea agitat din mâini în zonă centrală, mingea i-a fost pasată, n-a ajuns la el chiar la firul ierbii, dar a șutat fără preluare, plasat, fără speranțe pentru un portar talentat, însă talentul nu mai este de multă vreme suficient. Lunin a ezitat și la un corner executat înșelător de același Stanciu, dar balonul a întâlnit transversala, iar un șut al lui Man a fost deviat de un ucrainean și mingea a trecut tare puțin pe lângă poartă.

1-0 la pauză pentru România, un joc măcar promițător și un public fantastic!

Cu așa spectatori în spate n-ai cum să nu joci fotbal, n-ai cum să nu prinzi aripi, iar România a revenit de la cabine măcar la fel de motivată. Iar la prima ocazie de a ieși pe contraatac am jucat din nou pe dreapta, pentru Man, extrema și-a tot căutat poziție de șut, dar șutul n-a venit de la Man. A venit însă de la R. Marin, plasat, pe jos, iar mingea a trecut pe sub brațul portarului ucrainean,! Un alt plus pentru Iordănescu este că n-a cedat pentru a-l titulariza pe Moldovan, rezervă la Atletico Madrid! 

2-0 în minutul 53, iar Ucraina era în genunchi! Portarul lor a scos și șutul perfect al lui Rațiu la colțul scurt, dar în minutul 57 Man s-a jucat în careul advers și a pasat precis în fața porții, de unde Drăguș a marcat simplu pentru 3-0! Cât? 3-0 pentru România. Simplu ca bună ziua fotbalul pur pe care o echipă națională obișnuită să joace prea puține minute de fotbal într-un meci avea deja o oră perfectă!

Au ieșit Coman și Man în minutul 62, au intrat Mihăilă și I. Hagi. Ucraina a reluat ofensiva, dar greoi, cu pase previzibile, iar Mihăilă l-a și pricopsit pe fundașul lor dreapta cu un cartonaș galben. Au ieșit și Drăguș și M. Marin în minutul 76, au intrat Rus și Pușcaș. Niță a avut de lucru abia în minutul 77, când s-a opus unui șut din afara careului, iar câteva minute mai târziu a recuperat cu un salt spectaculos balonul ce și-ar fi dat întâlnire cu bara înainte de a intra în poartă după o deviere a lui Burcă!

Ucrainenii au tot căutat golul de onoare, dar tricolorii n-au avut de gând să le deschidă vreo cale, iar în tribune zeci de mii de suporteri români au luat o pauză din a-și încuraja frenetic echipa națională pentru a intona cu mândrie o strofă din imnul național. Stanciu a fost ovaționat în minutul 87 la înlocuirea cu fundașul Racovițan, iar Pușcaș era cât pe ce să strice scorul în minutul 89, când la un corner advers a respins cu capul pe spate, deși Niță era și el acolo, iar balonul a trecut puțin pe lângă poartă! S-a terminat 3-0, s-a terminat un meci care n-ai vrea să se termine vreodată!

Acum treizeci de ani, într-o noapte americană, intram în meciul de debut cu Columbia la Mondiale cu inima la fel de strânsă ca astăzi, dar am câștigat atunci cu 3-1. Cam la fel s-a petrecut și cu Ucraina. Stăm și ne minunăm! Stăm și ne întrebăm. Oare să ne încumetăm să sperăm din nou? N-am avea nimic de pierdut! Dimpotrivă! Urmează meciul cu Belgia, sâmbătă, la Köln. Indiferent ce-o fi, să ne bucurăm de fotbal, să ne bucurăm pentru succesul de azi, unul cum poate n-a mai fost niciodată pentru că nu cred să mai fi fost acompaniat din tribune de zeci de mii de suporteri, așa cum ne uitam cu jind cu ani în urmă la marile forțe ale fotbalului mondial!

Sursa foto: Digi Sport.

Citiți și: Test Autoplay: Noul Dacia Duster HEV 140 – Prieten drag, plin de surprize plăcute!