Ce vreme splendidă m-a întâmpinat la Annecy luni după-amiază! Am urcat repede în cameră, am deschis calculatorul pentru că aveam ceva de scris repede, dar stupoare! Nu mergea touch-pad-ul, iar mouse nu aveam! Inexplicabil. Cum să nu meargă touch-pad-ul? Calculator suficient de nou, marcă serioasă, configuraţie de invidiat, dar eu trebuia să mă mişc cu ajutorul tastelor! Adică veritabil calvar.
Am sunat, fireşte, la un prieten. Vorba vine că sunasem, pentru că totul era în vânt. Orice apel iniţiam eşua. Asta în cameră, unde se încălecau Orange cu Bouygues. Am coborât pe stradă, iar acolo a apărut SFR, graţie căreia am putut intra în contact cu un specialist IT. Veţi vedea un pic mai încolo ce legătură au toate astea cu Cuza Vodă. Puţintică răbdare.
Apelatul mi-a spus că de fapt n-a primit nici un apel de la mine, însă ne-am pus de acord asupra a ce aveam de făcut pentru a mişca touch-pad-ul. Prima mişcare era să văd dacă ataşând un mouse aş avea succes. La recepţie aveau mouse wireless şi tipa de acolo mi-a zis că ea nu poate să scoată receptorul wi-fi din unitatea desktop. Am înţeles-o cu greu, aşa că am încercat să restaurez sistemul la o dată anterioară. Cu ajutorul tastelor, desigur, iar nervii mei începeau să cam cedeze.
Când am crezut c-am reuşit mi-a fost afişat un mesaj cum că sistemul n-a putut fi restaurat. Vinovatul bănuit era antivirusul, care trebuia înlăturat cu „disable”. N-am reuşit asta din taste şi deja trecuse mai bine de o oră şi jumătate de chin. Soluţii nu prea mai aveam la îndemână, aşă că am mers cinci minute pe jos până la un mall care găzduia şi Fnac, magazin în care vă recomand să intraţi pe unde îl veţi întâlni.
Am cumpărat un mouse micuţ, l-am ataşat şi, aşa cum mă aşteptam, mergea. Am dezinstalat touch-pad-ul, bănuind că s-a buşit driver-ul, dar când să merg să-l iau de pe site-ul constructorului am apelat, din obişnuinţă, la touch-pad. Vă vine să credeţi că acum mergea? Tocmai pierdusem câteva ore de plimbare printr-un oraş minunat, nu mai pun la socoteală dracii care-i aveam şi nici cei 10 euro daţi pe un mouse no-name.
Şi dacă tot aţi avut atâta răbdare până acum hai să vă spun ce-i şi cu strada. Am ieşit în faţa hotelului să sun şi să dau de veste că situaţia era sub control. Se înserase deja, vremea era la fel de frumoasă, dar când am ridicat privirea spre capătul străzii nu-mi venea a crede. Aceeaşi distanţă între trotuare, numai că lipseau şinele de tramvai. Clădiri de aceeaşi înălţime de o parte şi de cealaltă, cu magazine la parter. Totul semăna uluitor cu Cuza Vodă, deşi ea se numeşte Rue Someiller. Despre deosebiri nu vreau să vorbesc, ci spun doar că aş vrea să arate şi Cuza Vodă precum strada din Annecy.
