Dacia ne-a informat astăzi privind rezultatele comerciale ale anului 2012. Ceea ce ştiam de ceva vreme acum a prins contur oficial. În ciuda recordurilor pe care constructorul de la Mioveni le tot stabileşte an de an, în ciuda vânzărilor bune pe care le are în Europa Occidentală, în ciuda modelelor care au demonstrat din 2004 încoace cât de fiabile şi de rentabile sunt (cine are dubii să discute cu taximetriştii care conduc Logan), în ciuda multor altor lucruri bune pe care le face, Dacia a încheiat şi anul trecut cu o durere.

Şi eu simt că această marcă nu este apreciată cum se cuvine chiar la ea acasă, pentru că ştiu cât de bine văzută este în Europa. Nu voi repeta aici lucruri pe care le-am tot spus, dar nici nu pot trece cu vederea că Dacia a vândut 360.000 de unităţi în 2012, adică o creştere cu 5% faţă de 2011. Adăugând că pe pieţele externe progresul a fost cu 8% devine cât se poate de limpede că procentul total putea trece binişor de 10 dacă ar fi fost ajutat şi de piaţa autohtonă.

Nu e prima dată însă când România nu mai este principala piaţă pentru vânzările Dacia. Că a rămas pe primul loc între toate mărcile care vând maşini pe aici nu o poate încălzi prea tare din moment ce atunci când priveşte clasamentul tuturor pieţelor constată că România a coborât tocmai pe locul 6, cu ceva mai mult de 20.000 unităţi comercializate. Păi în Franţa, principala sa piaţă, Dacia a trimis pe străzi atâtea maşini câte au vândut în total toate mărcile în România, iar în Algeria, a treia sa piaţă, a livrat un număr aproape dublu de modele faţă de câte au ajuns pe plaiurile mioritice!

Or fi nişte fraieri oamenii ăia din Franţa, sau din Germania, cu 47.000 de modele Dacia cumpărate în 2012, că au ales maşinile cu sigla constructorului de la Mioveni… N-or fi având şi ei oare alte variante la dispoziţie, aşa cum au românii care se văd la un nivel prea ridicat pentru a mai coborî într-un scaun de Dacia? Numai că vesticii consideră o veritabilă afacere achiziţionarea unei Dacii, pe când pentru mulţi dintre români rămâne în continuare, aproape fără motiv, o pistă definitiv închisă. Dezamăgitor!