Faza județeană a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar 2022 și-a desemnat deja primii dintre laureați, fiind un bun prilej și pentru copiii din mediul rural să participe într-o competiție la care cei mai buni dintre ei urcă pe podium sau, mai mult, chiar devin campioni județeni și merg mai departe, ori la faza regională, ori direct la faza națională. Și de această dată am remarcat prezența copiilor din satul Liteni (comuna Belcești), copii care la badminton, cros și tenis de masă iarăși s-au numărat printre protagoniști! Poate veți crede că la Liteni este vreo bază sportivă ca din povești de ajung elevii de acolo să se califice la faza națională, dar veți afla în continuare cine stă în spatele acestor reușite, cam de câtă pasiune, suflet și muncă este nevoie pentru a putea oferi și câtorva copii din mediul rural șansa de nu se simți cu nimic mai prejos față de elevii „de la oraș”.

Fază națională la badminton!



Sunt destui ani de când am tot auzit de Constantin Tihulcă (43 de ani), profesorul de Educație fizică și Sport de la Școala Gimnazială de la Liteni. Îmi spunea Alina Popa Pieptu, fosta multiplă campioană a României la badminton, acum antrenoare la CS Politehnica Iași, că la concursurile pe care le organiza era impresionată de cum jucau copiii de la Liteni, instruiți de un fost atlet, Constantin Tihulcă, medaliat cu bronz la juniori III, dar cu o dorință arzătoare de a deveni un excelent profesor.



Ei bine, eleva sa Denisa Mihăilă a câștigat faza județeană și va merge direct la faza națională la badminton, programată la începutul lunii mai, la Bacău, iar Adelin Asaftei s-a clasat al doilea. Sălița de la Liteni are 13×9 metri, se poate juca badminton până la un anumit nivel, dar de ani de zile Tihulcă își ia copiii la sfârșit de săptămână la Iași pentru a-i antrena pe unde găsește înțelegere, în special în sala de la „Negruzzi”. Îi cazează pe unde poate, îi hrănește tot din banii lui, îi îmbracă și îi încalță pentru că își dorește din toată inima  să-i antreneze cât mai bine cu putință.

25 de ani petrecuți învățând, trei facultăți absolvite!

Cum a terminat Liceul cu Program Sportiv Iași a și început studiile la Facultatea de Educație Fizică și Sport (FEFS) din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași. Mai întâi la Colegiu (trei ani), diploma permițându-i ca din 2001 să devină profesor la Liteni, apoi după doi ani a terminat și facultatea, cu specializarea atletism. Ca să fie un antrenor cât mai bun a absolvit și Facultatea de Psihologie din cadrul Universității „Spiru Haret” București, a făcut și un master de doi ani, iar ca să poată preda și altceva decât educație fizică și sport a absolvit și Facultatea de Biologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași, pentru ca la „Spiru Haret” să mai parcurs și un Master în Management Organizațional și al Resurselor Umane. 

Vreo 25 de ani i-a petrecut învățând. Este din Iași și se gândea că la Liteni, de unde este originar tatăl său, va sta un an sau doi, dar iată-l și acum tot acolo, parcă mai înverșunat ca oricând să-și vadă următorul vis cu ochii, un vis pe care-l are de când a călcat prima oară în curtea școlii.

Sălița a reușit s-o facă să arate bine, după ce în 2001 o găsise plină de moloz. Podeaua este din parchet, iar copiilor le-a cumpărat șosete antiderapante.

„Nu pot avea pretenția să vină cu adidași de schimb în sală. Unii dintre ei, care sunt ultimii în familie, abia dacă apucă încălțări atunci când pleacă de acasă. Nu le este frig în șosete, sala este dotată cu centrală, copiii stau iarna în tricou”.

Întrecuți doar de sportivi legitimați!

Alexandru Neculcea a ieșit al doilea la cros, el fiind primul copil dintr-o familie cu alți șapte frați!

„Fiind cel mai mare, la 14 ani, este foarte bun pentru muncă, pentru a ajuta la treburile gospodărești, dar am găsit înțelegere la părinții săi ca să-l lase să facă sport. Asta este șansa lui, sportul îl va duce din toamnă la LPS Iași, unde deja este legitimat copilul care l-a întrecut, și poate de acolo cât mai departe. Ne mândrim cu A. M. (n.r. – a fost decizia mea de a-i scrie doar inițialele), cea care la doar 16 ani a fost medaliată cu bronz la Campionatele Europene de canotaj și avea un viitor extraordinar, dar i-a fost descoperită o afecțiune medicală și a trebuit să renunțe la sport”.

La tenis de masă, Delia Dumitriu a ocupat locul al treilea, tot după două sportive legitimate! 

Director de doi ani, corpul vechi de școală – renovat ca la carte!

Antrenamentele la atletism sunt efectuate pe dealurile din zonă, pentru că, cel puțin deocamdată, visul lui Constantin Tihulcă încă este în faza unei schițe făcută cu mâna lui acum douăzeci de ani. O păstrează cu grijă, ca pe o icoană, și o privește zilnic de parcă s-ar închina la ea, promițându-și că va lăsa în urma sa mai mult decât o săliță de sport!

De doi ani este directorul Școlii din Liteni și într-un an a reușit să renoveze complet corpul vechi de școală, construit din chirpici. Ploua pe holurile școlii, dar într-un timp record totul arată de parcă nici n-ar fi vorba de o școală de sat!

„Am mai îmbrăcat și eu salopeta, am mai dat câte o mână de ajutor, am stat mereu pe lângă oameni, le-am adus mâncare și ce mai aveau nevoie pentru a face treabă bună și am reușit să dăm o nouă față școlii. Am fost ajutați și de Primăria Belcești, iar corpul vechi arată mai bine decât corpul nou, construit din cărămidă, acum vreo douăzeci de ani”.

Vă spuneam că în fiecare dimineață, când ajunge la școală de la Iași (și acum face naveta, dar cu mașina, nu ca în trecut cu trenul, iar din haltă trei kilometri pe jos, la deal, până la Liteni) se uită la schița făcută acum douăzeci de ani, dar, de când este director, mai întâi încălzește apă pentru a le pregăti câte un „3 în 1” fochistului și celor doi angajați care se ocupă de curățenie, iar în timp ce servesc acea „cafea” pun la cale tot ce au de făcut în ziua respectivă.

Marea provocare!

Și câte n-ar mai fi de făcut chiar și la o școală micuță, de sat! Va încerca să modernizeze și celălalt corp de școală, dar marea sa încercare va fi cu terenul de sport, care acum nici toloacă nu i se poate spune! Un teren plin de colb până la glezne, iar când plouă devine imediat impracticabil!

„Colegul nostru, Cristian Amironesei, a obținut rezultate frumoase cu echipele de fotbal, dar cum să facă antrenamente pe un astfel de teren? Sunt zile senine, în care ajungem plini de avânt la școală, dar pe la 9 începe să plouă și gata, nu mai poți scoate copiii pe teren! Cum să-i trimitem acasă cu încălțările pline de noroi? Și așa le cerem să intre în școală cu papuci de schimb…”.

Tot solicită ajutor și-n stânga, și-n dreapta, nici nu mai știe pe la ce uși să bată, iar de cele mai multe ori este trimis la Primăria Belcești, deși poate că și Consiliul Județean Iași ar putea întinde o mână de ajutor.

„Primarul Dumitru Tanasă și viceprimarul Victoraș Ambrozie cred că au intenții bune și sper să ne numărăm și noi printre priorități. Visez de douăzeci de ani la acest teren. Nu se poate să am un așa mare ghinion! Am desenat cu mâna mea cam cum aș vrea să arate. Suprafața este de 50×30 metri, ar ieși o bijuterie! Am putea pune gazon sintetic și am putea face o pistă de atletism cu două-trei culoare, ca să nu mai alerge copiii doar pe dealuri! Dacă nici acum, când sunt director, nu reușesc să fac acest teren atunci nu cred că-l voi mai putea face vreodată! Nici nu mă gândesc că vor urma alți douăzeci de ani tot cu acest teren! Trebuie ca și copiii din Liteni să beneficieze de condiții decente. Sunt ei învățați cu greul, dar mereu am încercat să le ofer condiții cât de bune am putut și eu. Am deja foști elevi care își aduc acum copiii la școală și mă întreabă și ei despre teren, sper să nu ajungă să vină și cu nepoții și să-l găsească în aceeași stare!”.

Acea vorbă veche, cum că „omul sfințește locul”, poate fi lejer aplicată profesorului Constantin Tihulcă la Liteni, căruia i s-a dat în grijă și clubul Viitorul Belcești, de parcă n-ar avea destule pe cap, însă tot își găsește câteva clipe ca să viseze la terenul pe care în 2001 l-a găsit în pantă!

„Când puneam mingea la centru, trebuia ca unul mai întâi să o țină să n-o ia la vale! Vreo trei ani am tot cărat pământ din deal în vale ca să-l mai îndreptăm cât de cât. Acum vreo trei ani a mai fost îndreptat cu un utilaj, dar tot mai este de treabă la acest capitol. Școala o punem noi ușor-ușor pe picioare, sunt obișnuit să mă descurc singur, dar acest teren chiar mă depășește. Trebuie până la urmă să se uite și la noi cineva…”.

Parcă nici n-ar mai trebui să adaug ceva. Poate doar că încă se mai găsesc oameni inimoși care nu doar că ar face, ci chiar fac, cu puținul de care dispun. Și nu fac oricum, ci cu pricepere și cu rezultate palpabile obținute în condiții improprii. Compensează cu mult, mult suflet, și-și mai înflăcărează speranța privind spre un desen care într-o bună zi poate va fi eclipsat de imagini cu un teren de sport care pentru copiii de la Liteni ar fi cel mai mare și mai frumos stadion din lume!

Citiți și: Mercedes-Benz EQB 300 4Matic: ELECTRIZANT!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *