Cosmin Bârlădeanu ar putea spune că a fost campion al României cu Oțelul Galați, în 2011, și prea tare n-ar greși. N-avea nici 18 ani și era al patrulea portar din lotul pregătit atunci de antrenorul Dorinel Munteanu. Putea visa cu ochii deschiși la o carieră în fotbal, dar performanță iată că a ajuns să facă nu pe capriciosul dreptunghi verde, ci într-un domeniu pentru care n-a făcut antrenamente zilnice, dar din clipa în care s-a decis să i se dedice a învățat zi și noapte!

Cosmin a fost dintotdeauna portar. Era mereu cel mai înalt puști din grup și bătea mingea la Hârlău în spatele blocului. Era primul afară și mai mereu pleca ultimul în casă. Nu l-au pus ceilalți băieți în poartă pentru că era cel mai înalt, el s-a simțit mereu atras de acest post, el a vrut mereu să fie portar!



„Până la cinci ani am crescut la bunici. Eram toată ziua prin iarbă, îmi plăcea să mă arunc prin iarbă, așa că și când am mai crescut mi-au rămas plonjoanele în suflet”, își amintește Cosmin despre o copilărie ce pare acum desprinsă mai degrabă din cărți.

A fost inițiat la Hârlău de antrenorul Dorinel Lungu, dar după ce a terminat școala generală a vrut să ajungă în Copou, la Politehnica Iași. S-a prezentat prin 2008 la un trial, i s-a spus că va fi căutat ulterior, dar nu l-a mai sunat nimeni… A mers și a dat cu succes probe de joc la Ceahlăul Piatra Neamț, dar și-a încercat norocul și la Oțelul Galați. Cu același succes și a rămas acolo până la finalul junioratului, unde antrenori erau Viorel Tănase, Tudorel Pelin, iar Sorin Burloiu se ocupa de pregătirea portarilor.



„Cristi Brăneț a avut grijă de mine”

Era primul portar la juniori și mereu s-a contrat cu Academia „Gheorghe Hagi”, generație cu Buzbuchi în poartă și cu R. Benzar, Vână și căpitanul Gavra în componență. Cea mai bună performanță a fost medalia de bronz cucerită în 2011 la juniori A, dar parcă și mai importante au rămas zecile de antrenamente cu echipa mare a Oțelului, sub comanda antrenorului Dorinel Munteanu, care, în 2011, a devenit campioana României!

„Titular era Branko Grahovac, iar al doilea portar era Cristi Brăneț, care a avut mare grijă de mine în acea perioadă. Eu locuiam în cantonamentul de la stadion, stăteam cu echipa mare la masă, mă antrenam cu ei, era ceva extraordinar pentru un copil din Hârlău. A fost o perioadă de vis, dar mi-a fost practic imposibil să rămân la Oțelul, club pentru care am apărat la a doua echipă, în Liga a III-a. Din generația mea de la juniori a rămas la echipa mare doar Alexandru Tudorie”.

Cosmin a decis că era momentul să se apropie de casă. Alexandra, prietena sa de când el avea 11 ani, terminase liceul la Hârlău și devenise studentă la Iași, așa că inimosul portar a jucat la CSM Pașcani, cu Adrian Kerezsy antrenor. A stat acolo doi ani, apoi în 2014 a mers la Știința Miroslava, cu Cristi Ungureanu, respectiv Dănuț Munteanu la timonă, de care s-a despărțit după vreo cincizeci de meciuri apărate, în 2017, în turul sezonului în care a fost reușită promovarea în Liga a II-a.

De ce a atârnat mănușile-n cui

„Au tot fost probleme cu banii, erau întârzieri de două-trei luni și am considerat că a sosit momentul să renunț la fotbal. Am fost împăcat cu mine când am luat această decizie. Știam că am făcut tot ce a depins de mine. M-am pregătit cât am putut de bine, n-am tras niciodată chiulul, rămâneam după antrenamente să lucrez suplimentar, dar poate că n-a fost să fie. Am avut și destule accidentări, șase operații, dar asta nu este deloc o scuză. La genunchiul drept am fost operat de menisc și de ligamente, dar am avut și dublă fractură la mâna stângă”.

Terminase kinetoterapie, însă bătrânii suferinzi în spital îi aminteau prea mult de bunicii săi și a considerat că nu are un viitor în această direcție. I-au plăcut însă de mic mașinile, conduce de la 18 ani, și a ajuns în mijlocul mașinilor, dar cu o escală de patru luni într-un depozit de piese auto. A avut șansa să ajungă acum cinci ani la Casa Auto și a avut șansa ca de la început să vândă mașini Mercedes-Benz, dar a refuzat!

„Nu m-am simțit pregătit pentru Mercedes-Benz. Pentru un asemenea brand ai nevoie de experiență, ai nevoie de o pregătire specială. Am acceptat însă să vând Mitsubishi. Primele două luni au fost un calvar, nu înțelegeam nimic. Învățam însă zi și noapte. După două luni am început să cam pricep despre ce era vorba și am început să prind drag. Începeam să cunosc produsul în profunzime, să-i știu toate atuurile. Veneau clienți care-mi spuneau de CX-5 și de Tucson, dar îi făceam să creadă că Mitsubishi este Maybach. Nu vorbeam de rău celelalte modele, dar îmi câștigam clienții arătându-le plusurile modelelor mele. Am avut rezultate bune în vânzări, iar de doi ani coordonez mărcile Hyundai, Honda, Mazda și Mitsubishi”.

Mergeți pe mâna lui! Ce mașină electrică recomandă din toată inima!

A refuzat un brand premium european și se ocupă de patru mărci asiatice, iar rezultatele din vânzări nu-s deloc rele.

„Am încercat să aduc spiritul din echipa de fotbal în showroom. Nu sunt șeful nimănui, suntem cu toții colegi care tragem pentru aceeași echipă, suntem toți ca o familie. Nu am alt obiectiv decât să ne depășim cifrele de vânzări din 2021 și am convingerea că vom reuși”, a precizat Cosmin.

Am fost curios cum vede viitorul apropiat al industriei auto, dacă acordă credit total electrificării și soluțiilor alternative de propulsie.

„Nu cred că toate modelele vor deveni prea repede electrice. Eu încă mai cred și în Diesel, așa cum văd că încă mai cred și Hyundai, și Mazda. O mașină electrică pe care o recomand cu toată căldura este Kona, de la Hyundai, cu o autonomie reală de 470 de kilometri, verificată pe șase mașini în regim de taxi. Cred că foarte potrivite sunt modelele plug-in hybrid. Au o autonomie de 45 kilometri, în scurt timp vor ajunge la 70 kilometri și este suficient pentru o folosire zilnică prin oraș și o încărcare la o priză normală, iar la drum lung să poți înregistra un consum de benzină ca la o mașină Diesel. Cred că sunt modelele cele mai potrivite pentru această perioadă”.

Poveste de dragoste începută la 11 ani și din care s-au derulat primii 17 ani!

Cosmin Bârlădeanu are acum 28 de ani și a rămas la 1,96 metri înălțime. Nu-și amintește să fi comis vreo gafă cât a stat în poartă, iar rezultatele bune de la Casa Auto și le explică în principal datorită liniștii pe care o are acasă. Este căsătorit cu Alexandra și au o fetiță, Eva Ioana, de trei ani. Se ocupă însă și de fratele său, Rareș (16 ani – 1,88 metri înălțime; joacă și la U17 la CSM Poli, unde antrenor este Adrian Cotan, dar și la U19, echipă pregătită de antrenorul Adrian Kerezsy), al patrulea portar din lotul CSM Politehnica Iași.

„Nu-mi pare deloc rău că n-am fost un portar de succes, Dumnezeu m-a îndrumat spre alt drum și sunt foarte mulțumit cu ce am reușit să fac până acum. Mi-au intrat vânzările în sânge, iubesc ceea ce fac, merg cu drag la muncă și vreau ca împreună cu echipa pe care o coordonez să fim tot mai buni. Sigur că spiritul de competiție îl am din fotbal, sportul m-a făcut om. Am grijă de fratele meu, care este cu câteva clase peste mine la vârsta lui, și poate că va avea el mai mult noroc să ajungă un mare portar. Părinții mei mi-au fost alături mereu, dar totuși n-a avut cine să mă îndrume în fotbal așa cum încerc eu să-l îndrum pe Rareș”.

Citiți și: „Sala olimpicilor”, la ceas aniversar: Weider Gym împlinește un an de existență!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.