La 13 ani suferea deja prima intervenție chirurgicală! S-a apucat de baschet la 14 ani, din întâmplare! Până să plece în Spania a mai suportat câteva intervenții! Chiar și cu problemele de la degete, a luptat pentru promovare în liga a doua spaniolă! A aflat în Spania cât de nereușite au fost operațiile de la Iași! A fost și model la câteva prezentări, acum are diplomă de asistent medical! A fost convins zilele trecute să revină pe teren la echipa pentru care debutase la seniori înainte să plece în Spania, când încă mai credea în visul că va ajunge baschetbalist mare!

Robert Neculăeș a fost reactivat zilele trecute la CS Politehnica Iași de primul său antrenor, Gabriel Clapon. Are acum 26 de ani, tot 2,05 metri înălțime, iar în urmă cu vreo zece ani se anunța un pivot de mare viitor. N-a putut însă juca baschet pe măsura talentului și potențialului său pentru că trei degete i-au fost afectate de o maladie care de regulă apare la vârste mult mai înaintate, nu la 6 ani, iar cele cinci operații nereușite au fost de fapt nemiloasa sentință pentru o carieră în care succesul s-a ivit ca o boare, doar la juniori!

Robert Neculăeș a apărut din senin în baschet, din întâmplare. Putea fi o întâmplare fericită pentru băiatul de 14 ani, originar din Hălăucești, dar care venea la Iași pentru a se recupera în urma unei intervenții chirurgicale la degete. Prima din cele ce aveau să urmeze. Primele semnale că degetele sale nu erau în regulă au apărut pe la 6 ani, dar părinților nu le venea să creadă că ar putea fi ceva grav. Abia când degetul mic de la mâna dreaptă era deja la 90 de grade a fost adus la Iași și dat pe mâna unui chirurg. Pentru Robert n-a fost însă o mână bună!

A ajuns în baschet la recomandarea unei foste handbaliste care se ocupa de recuperarea sa. Antrenorul Gabriel Clapon l-a integrat imediat la faimoasa sa generație de la CSS „Unirea”-BC Junior Iași, multiplă medaliată la juniori, deși Robert era cu doi ani mai mic. A progresat într-un ritm amețitor, chiar dacă degetele nu-l lăsau deloc în pace. A urcat pe podium cu acea generație dominată de Vlad Popovici și Vlad Cobzaru, dar și operațiile se înmulțeau. Erau în continuare afectate două degete, cel mic și inelarul, de la mâna dreaptă și un deget de la mâna stângă, dar acolo situația nu era chiar atât de complicată. Robert, dreptaci, ajunsese deja la cinci intervenții până la 18 ani, dar fără vreun folos!

A apucat să debuteze la seniori la CS Politehnica Iași când a aflat de un medic din Spania, la care a mers cu foarte mari speranțe. Atât de încrezător era încât a refuzat politicos să scriu atunci despre problema sa, convins că în Spania își va găsi izbăvitoarea rezolvare.

„Chirurgul spaniol mi-a spus că eram un caz foarte rar. Nu mai văzuse să apară așa o problemă la o vârstă atât de fragedă. Era însă încrezător că dacă mă va opera până la 21 de ani problema va fi rezolvată”, îmi spunea Robert Neculăeș în 2015. 21 de ani împlinea abia în 2017.

2016 a fost un an plin de radiografii, de teste, de tratamente, dar Robert (nr. 14) deja juca la CEB Lliria, o echipă de lângă Valencia cu care a luptat pentru promovarea în al doilea eșalon spaniol. A jucat doi ani acolo, până când speranțele i-au fost năruite! Definitiv!

„Am suferit două intervenții în Spania, ambele la mâna dreaptă. La prima, chirurgul mi-a spus că doar a putut constata cât de nereușite au fost precedentele operații și că din păcate nu mai putea face nimic! La Iași cred că au fost făcute experimente pe mine… M-a mai operat o dată doar ca să îmi monteze o tijă permanentă în degetul mic, deget fixat într-o poziție cumva de mijloc… Nici nu-l pot întinde, nici nu-l pot lipi de palmă”.

Dezamăgirea a fost imensă, baschetul nu mai reprezenta vreun viitor. A mai lucrat un an ca agent de pază, dar i se părea prea plictisitor, deși câștiga destul de bine, și a revenit de nici cinci ani în România. Iașul deja nu mai avea echipă de baschet, a lucrat într-o fabrică, s-a înscris la o facultate tehnică, dar s-a retras repejor, a fost și model în câteva prezentări până când și-a dat seama că nu se regăsea în acea lume, iar anul trecut a absolvit la FEG școala postliceală de asistență medicală.

S-a tot întâlnit însă cu antrenorul Gabriel Clapon și în cele din urmă a acceptat să revină la echipă. La începutul săptămânii trecute a efectuat primul antrenament, miercuri a trecut vizita medicală, vineri a aflat că a fost legitimat, iar duminică a redebutat, cu Laguna 2, în deplasare.

„Vin după o perioadă de pauză și încă nu sunt bine pus la punct cu pregătirea. A tot insistat domnul Clapon și nu l-am putut refuza. Încerc să ajut cât pot de mult echipa”.

Baschetul mare a rămas însă de mult timp în urmă. Degetul mic i s-a împotrivit atât de mult încât nici medicii nu au mai avut ce face. Nici n-a aflat exact maladia de care suferea. La Iași i s-a spus de Dupuytren (degetele afectate nu mai pot fi ținute drept), în Spania – altceva! Nici nu-și mai amintește cu precizie, dar din moment ce problema rămăsese nerezolvată nici nu mai avea vreo importanță. Important i se pare că maladia pare să se fi oprit de ceva vreme. Degetele nu sunt normale, nu mai pot fi, dar s-a obișnuit cu ele și nici măcar nu-i poartă pică deloc chirurgului care l-a operat la Iași, deși chiar și acum mai tresare câteodată când își amintește că parcă se rupea ceva în el de fiecare dată când mingea îi atingea degetul mic! Un copil mic, de 6 ani, din Hălăucești, care putea fi un baschetbalist mare!

Citiți și: Ultimul teaser pentru Noul SUV Renault Espace înaintea debutului!