Tare învolburate mai sunt apele din rugbyul ieşean. N-am de unde şti dacă aşa au fost dintotdeauna şi mi-ar plăcea să cred că n-au fost. Dar de douăzeci de ani încoace am putut constata că mai multe bisericuţe ca-n rugbyul ieşean e greu să găseşti. Vocile lor au fost însă reduse la tăcere în perioada sa de glorie, mai exact în anul 2000, când formaţia Politehnica Nena cucerea medalia de bronz. Performanţa este şi acum contestată de unele dintre bisericuţe, care susţin că e mai valoroasă Cupa României câştigată înainte de 1989. Eu unul aş fi bucuros să mai am la îndemână astfel de performanţe notabile şi singura durere să fie legată doar de stabilirea unor astfel de topuri.
Am crezut că la început de 2013, când s-a implicat acelaşi om care a făcut puţină linişte în rugbyul ieşean în 2000, dar mai ales în memoria regretatului Constantin Veriveş toate bisericuţele s-au hotărât să lase orgoliile deoparte şi să încerce să contribuie cu ceva bun la renaşterea rugbyului ieşean. Sigur că fiecare bisericuţă vrea binele rugbyului, dar în propriul său fel, care poate coincide sau nu cu ceea ce au de fapt nevoie cei care trudesc pe teren, de la copii şi până la seniori, cu puţinii antrenorii care încă mai activează.
Numai că vocile au început să strige şi mai tare în aceste zile şi nu pot decât să constat cu stupoare că renaşterea rugbyului ieşean a mai fost amânată încă o dată. Omul de care pomeneam, dl. Petru Vieru, s-a retras din proiect, dar şi-a îndemnat colegii să continue şi fără el. Are destui contestatari, dar este suficient de înţelept să realizeze că nu în d-sa stă rugbyul ieşean, aşa cum mi-a şi spus de altfel. Mi-a mărturisit că a încercat doar să ajute, să creeze liniştea atât de necesară obţinerii de performanţe, pentru că nu concepe decât ca în scurt timp să se poată lupta de la egal cu marile forţe ale rugbyului autohton. Împreună cu ceilalţi membri ai unui viitor Comitet Director al secţiei de rugby au condiţionat sprijinul lor de îndepărtarea lui Bogdan Şaramet de lângă echipă. Rugbyul ieşean însă trebuie ajutat cu sau fără Şaramet în anturajul formaţiei, însă din păcate nu se va putea trece peste acest aspect, aşa că vocile continuă să strige.
Consiliul de Administraţie al CS Politehnica Iaşi l-a reconfirmat pe Bogdan Şaramet drept conducător al formaţiei Poli Agro CSS „Unirea” Iaşi. Se spune că este dornic să facă treabă şi că trebuie să i se acorde o şansă. Potenţialii susţinători din rugbyul ieşean se vor da la o parte, iar echipa va trăi, ca şi până acum, din bugetul asigurat de CS Politehnica şi Fundaţia Sportului Ieşean, unul cu care nu se mai poate vorbi despre performanţă. Sigur, la nivelul clubului, câştigarea Diviziei Naţionale de Seniori, adică eşalonul al doilea, poate fi privită drept o performanţă, obţinută cu sacrificii, care trebuie apreciată, dar nicidecum lăudată mai mult decât îi este de fapt valoarea.
Însă dincolo de cine conduce sau antrenează echipa, dincolo de jucătorii care îşi apără onoarea pe teren, cel mai dureros lucru este acela că lumea rugbyului ieşean rămâne la fel de dezbinată, în care vocile reprezentative nu contenesc să se acuze în fel şi chip. Iar renaşterea rugbyului ieşean se lasă în continuare aşteptată…
Alte amănunte interesante puteţi găsi accesând şi link-ul de mai jos.