Cel mai titrat handbalist al Iașului a pornit de la zero în antrenorat! Care este marele său regret, care a fost schimbarea majoră la seniori, cum a fost contactul cu elita României, de ce nu a jucat deloc în străinătate și multe altele dintr-o carieră încheiată la 38 de ani!
Mihai Timofte este unul din cele mai bune produse ale handbalului ieșean. Dacă punem în balanță toate trofeele cucerite s-ar putea spune că a fost chiar cel mai bun din măcar ultimii treizeci de ani, iar asocierea sa cu superlativul nu este deloc întâmplătoare. A muncit enorm, a jucat până la 38 de ani la un nivel de invidiat, are și un mare regret și a avut destule de înfruntat în îndelungata sa carieră. Ar mai fi putut juca și astăzi, la 41 de ani, dar tricoul său cu numărul 6 era prea obișnuit cu trofeele și cu podiumul pentru a putea accepta să coboare ștacheta performanței!
A renunțat la handbal în 2018 și din acel moment a început să lucreze cu copiii la Școala de handbal Preventis Iași. La nivelul său, ar fi putut prelua o formație de seniori, s-a și gândit la asta, dar iată-l totuși punând mingea în mână unor copii, iar aceștia trebuie să știe de la cine învață handbal, câteva dintre aspectele pe care le voi detalia în rândurile următoare fiindu-le nu doar lor utile, ci multor copii care visează să ajungă printre cei mai buni, așa cum a fost handbalistul Mihai Timofte.
Mihai (născut în decembrie 1979) a făcut primii pași în handbal sub îndrumarea regretatului profesor Ovidiu Aruștei, la LPS Iași, dar promovarea la seniori i-a datorează profesorului Costel Schender. Era campion național la juniori II, era campion al liceelor la juniori I și mai avea trei medalii de bronz ca junior când a fost promovat la Politehnica Iași, atunci fiind primul moment de cotitură din cariera sa.
„Tot junioratul am evoluat pe post de conducător de joc. Mingile treceau pe la mine, aveam o mare responsabilitate în echipă și îmi plăcea asta. La seniori însă am fost reprofilat extremă stânga. Mult timp mi se părea că alerg fără folos, dar apoi, fiind om de finalizare, a început să-mi placă tot mai mult, și extremă am rămas”.
Handbalist tehnic, chiar înalt pentru o extremă, Mihai Timofte a atras rapid atenția cluburilor importante, iar în 2000 s-a transferat la Fibrex Piatra Neamț, grupare cu care a cucerit două titluri de campion național. Trecuse la un alt nivel, semnase primul său contract de profesionist, iar acomodarea n-a fost chiar de scurtă durată.
„Cu Politehnica Iași am jucat în divizia secundă, iar când am ajuns la Piatra Neamț a fost ca un șoc. Aveam o părere destul de bună despre mine și nu mă așteptam să mă izbesc de Liga Națională ca de un zid! În primul an am jucat doar patru meciuri oficiale, a fost însă un an în care am muncit cât pentru doi pentru a-mi câștiga locul de titular”.
Supremația nemțeană în handbalul românesc a fost însă de scurtă durată, iar în 2004 a optat pentru HC Constanța, cea care avea să-și pună amprenta pe următorii ani în handbalul masculin autohton. Cinci titluri naționale, trei Cupe ale României, optimi în Liga Campionilor, semifinală în Cupa Cupelor, multe satisfacții, pe toate planurile. Pe unii i-ar fi cuprins amețelile, dar Mihai a rămas bine ancorat în realitate.
Acești zece ani au fost cei mai buni pentru Mihai Timofte, între 2003 și 2009 el disputând și 75 de meciuri în tricoul echipei naționale a României, cu care a ocupat locul 12 la Campionatul Mondial din Croația. De ce însă nu a ajuns la o echipă din străinătate?
„După al doilea titlu de campion cu Constanța au fost discuții cu o formație din Franța, dar n-am concretizat pentru că mi-a fost făcută o ofertă și mai bună din partea clubului meu și am acceptat să rămân. Franța putea fi o rampă bună de lansare, dar eu n-am fost un plimbăreț pe la cluburi. Mi-ar fi plăcut să ajung în Germania, să mă confrunt cu acea rigoare nemțească, dar n-a fost să fie. Am fost bine plătit în România și am putut juca aici la un nivel înalt. Și acum se plătește bine în România, de aceea sunt mulți jucători buni”.
De la Constanța a luat țara în diagonală și a ajuns la Politehnica Timișoara, unde a rămas până în 2016 și este mândru că a cucerit medalia de bronz cu această echipă, iar în 2018 s-a retras din handbal de la Dunărea Călărași.
„Am suferit o luxație la un umăr, cu rupere de cartilaj. Aș mai fi putut juca, dar ar fi trebuit să scad nivelul, ceea ce n-am acceptat. Aveam totuși 38 de ani, am jucat suficient. Soția și fetița născută în 2012, unicul nostru copil, le trimisesem la Iași în 2017, iar în 2018 am revenit și eu acasă”.
A avut discuții la Bacău și Făgăraș pentru a antrena la nivel de seniori, dar în 2018 a început să lucreze de la zero, la nivel de inițiere, la Preventis Iași. Tot în 2018 a mers la Osoi să fie profesor de educație fizică și sport, iar din 2019 este profesor la Școala „Titu Maiorescu”.
„A fost foarte frumos la Osoi, dar la Iași dispun de 1.500 de copii pe care-i pot îndruma spre handbal. Inițial am crezut că n-avea rost să pierd timpul și că trebuia să preiau o formație de seniori, dar mi-am dat seama cât de mult îmi place să lucrez cu copiii. Suferim la nivel de inițiere…”.
Mihai Timofte se ocupă de o grupă de 20 de copii de 11-12 ani și de o alta de 25 de copii de 9-10 ani. Așteaptă să participe cu ele în competiții, iar în paralel a înființat o firmă prin care oferă servicii de cercetare și testare a indicilor morfo-funcţionali ai organismului, având ca obiectiv principal creșterea performanțelor sportivilor. Însuși judoka Vlăduț Simionescu, de la CS Politehnica Iași, ca și calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, a fost testat de Mihai Timofte, împreună cu medicul Petre Crivoi, președintele Preventis Iași, și, cum era de așteptat, s-a prezentat foarte bine.
„Abia aștept să văd cum se vor comporta grupele de copii în competiții, dar recunosc că sunt foarte atras și de munca legată de testările fizice, simt că putem ajuta foarte mult sportivii de performanță”, a menționat Mihai Timofte, care are însă și un mare regret.
„N-am reușit să joc cu Politehnica Iași în Liga Națională. Actualul antrenor, Florin Spiridon (n.r. – fostul său coleg de la Fibrex, o altă glorie a handbalului ieșean și românesc), mi-a propus să mă alătur colectivului tehnic, dar am fost nevoit să-l refuz politicos. Nu aveam timp pentru a mă implica așa cum se cuvenea, dar nici n-am exclus total din calcule să lucrez la o echipă de seniori. Acest lucru nu s-ar putea petrece în altă parte decât la Iași, însă numai atunci când proiectul va include prezența echipei în Liga Națională”.
S-ar putea să vă placă și Au răzbit acolo unde părea imposibil! Educație prin șah în mediul rural la „Pionii Regelui”! Înaltă performanță cu un copil de 10 ani din Popești!
Sau poate Cadou la Cupa României la box pentru Radu Zarif! Regula impusă de antrenorul ieșean!
Probabil un viitor campion: Însuși Ion Țiriac s-a interesat de Alexandru Coman, primul posesor de wild-card la „Concord Iași Open” 2021!