Teodor Boghean este probabil cel mai bun baschetbalist de la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Deși timpul îl încorsetează cum nici adversarii săi direcți nu reușesc, Teo joacă în continuare cu destul succes în Liga I cu CS Politehnica Iași, dar baschetul a devenit mult prea repede doar un hobby. Visul de a juca în liga mare a fost frânt de accidentări în cascadă, singura sa vină fiind doar că și-a dorit enorm să atingă înalta performanță. 

Teodor Boghean, agronomul de la Politehnica Iași! Povestea dulce-amăruie dintre panourile de baschet a unui viitor fermier!

Teodor Boghean (născut în noiembrie 2002) a ajuns destul de târziu la baschet. Învăța șah la „Micul șahist” cu antrenorul Ștefan Axinte până când chiar n-a mai putut sta locului. Era un copil activ, voia să alerge, voia să sară, cât mai sus, și așa a ajuns la baschet. A petrecut un an la Stomart, cu antrenorul Ovidiu Stochici, dar acolo nu putea juca într-un campionat național, așa că a trecut la CSS „Unirea” Iași, sub comanda antrenorului Gabriel Clapon. S-a remarcat repede și a ajuns să joace și la generația imediat mai mare ca vârstă, a antrenorului Anatolie Lupu, având așadar ocupat weekend de weekend.

„A fost o perioadă frumoasă, jucam săptămână de săptămână. La vârsta mea evoluam toate minutele și aveam cam patru meciuri în două zile. Nu era obositor, aveam suficientă energie”, își amintește Teodor.

Efortul său nu era însă deloc de neglijat, iar în timp a început să lase urme. Accidentările începeau să-l cam chinuie, dar le considera trecătoare. Baschetul era mult prea important, iar la finalul clasei a XI-a a mers o lună în Spania, la Villanova, unde găsise pe net o Academie de baschet. Voia să afle dacă are șanse să ajungă undeva cât mai sus în baschet, voia să știe cam pe unde se situează față de alți jucători străini.

„Am întâlnit acolo un antrenor sârb foarte bun care mi-a propus să rămân și să continui școala în Spania. Părinții mei m-au sfătuit însă să mă întorc și să finalizez aici studiile liceale”.

Teodor Boghean a absolvit în 2021 Colegiul Național „Mihai Eminescu”, iar în august a plecat din nou la Academia de la Villanova pentru a-și urma visul. Încă îl chinuia o tendinită la genunchi, dar, ca orice sportiv care chiar își dorește înaltă performanță, a îndurat durerile și a continuat să se antreneze. Se oprea doar când era țintuit la pat, accidentările îi diminuau ritmul în care progresa, dar nu înceta să spere. A reluat antrenamentele cu același elan după fiecare accidentare, a mers să joace la o echipă din zonă într-o ligă inferioară pentru a rămâne în formă. Totul însă până când a realizat că nu mai poate continua, că tot ce clădea se risipea la o nouă accidentare. Durere, lacrimi, nemulțumiri, dezamăgire, toate nepoftite, dar îngrămădite în inima unui jucător ce abia împlinise 19 ani.

„Accidentările cred că au fost peste limita normală a unui om. Aveam măcar câte 5-6 entorse la fiecare gleznă, am avut și un început de hernie în zona lombară, am avut destule… Am încercat totul, am dat totul, mi s-a spus la Academie că puteam juca măcar la nivelul ligii a treia spaniole. Mă pregăteam alături de jucători americani absolvenți de facultate care-și căutau echipe în Europa. Am văzut nivelul la care mă aflam și la care puteam să ajung”.

N-a depins însă doar de el. Știe însă ce i-ar mai fi trebuit.

„Este mare nevoie de echipa din spatele echipei. Nu mai este de ajuns doar antrenorul. La juniori nu realizam că mai trebuie și preparator fizic, și kinetoterapeut, și nutriționist etc. Pot părea detalii, amănunte nesemnificative, dar iată că la mine aceste neajunsuri au contribuit din plin la accidentările care m-au determinat să mă opresc atunci când eram convins că-mi pot lua zborul. Cred că nici la 10 ani nu este deloc devreme ca un copil să beneficieze de sprijin și din direcțiile amintite pentru a se putea dezvolta frumos, pentru ca problemele medicale să nu-l împiedice să se antreneze”.

Sportul de înaltă performanță vine la pachet cu sacrificii care fac diferența între performeri. Reușesc să meargă mai departe doar cei care au avut parte de toate condițiile enumerate, pentru că altfel este aproape imposibil să izbândești!

Baschetbalistul înalt de 1,91 metri a revenit acasă în februarie 2022 cu inima frântă. Știa deja că baschetul nu va mai fi pe primul loc, iar din martie, când a început sezonul agricol, l-a ajutat pe tatăl său la fermă, la culturile de cereale, acolo unde își vedea deja viitorul. În toamna anului 2022 a devenit student la Facultatea de Agricultură din cadrul USV Iași, iar în această perioadă este ocupat cu sesiunea dintre semestrele anului al II-lea. Joi învăța pentru examenul la „Genetică”, programat luni, iar vineri era deja dedicat celui de marți, la „Agrochimie”. Două examene în două zile, dar este obișnuit cu acest ritm de când avea „examene” ca junior.

Avid să învețe cât mai mult, să acumuleze cât mai rapid, privește baschetul ca pe un hobby. Își ajută echipa doar atât cât îi permite timpul. CS Politehnica Iași are duminică meci la Cluj-Napoca, în compania liderului Universitatea, dar Teodor n-a putut merge în deplasare.

„Din păcate, doar în februarie ce voi mai putea aloca mai mult timp baschetului. Din martie începe sezonul agricol și este nevoie de mine acolo în afara timpului petrecut la facultate. Am făcut o alegere bună cu Agricultura, este de mare viitor, se combină frumos cu noile tehnologii. Sigur că am mari păreri de rău în privința baschetului, dar acum dau totul pentru facultate și fermă așa cum am dat mereu totul pe terenul de baschet. Atât de mult însă îmi place să joc…”.

Citiți și: Primul exemplar Honda ZR-V din România a fost livrat de Casa Auto Iași!