CSM Politehnica Iași s-a debarasat acum câteva săptămâni de antrenorul Costel Enache la capătul unui an dificil, an în care tehnicianul s-a aflat mai mereu într-o situație ingrată. S-a vorbit încă de la cooptarea sa că este o soluție mai mult de avarie și că Leo Grozavu va fi cel care va conduce echipa ieșeană spre/în Liga 1, știindu-se relația bună pe care o are cu Cornel Șfaițer, instalat și oficial la început de ianuarie ca președinte al Consiliului Director în Copou.
Enache, anunțat luni ca înlocuitorul lui Mihalcea la Unirea Slobozia, a tras nădejde că lucrurile îi vor fi favorabile doar când începea să cocheteze cu calificarea în play-off-ul Ligii 2, însă câteva rezultate și prestații alandala au coborât formația în buza retrogradării, iar pe el într-o prăpastie din care nu putea ieși fără ajutor. Am văzut ce ajutor a primit prin campania de transferări din iarnă, iar consecința concretă a fost neprelungirea înțelegerii. Ar fi fost adus și mai devreme de finalul sezonului antrenorul care în următorul campionat să atace promovarea dacă ar fi fost de găsit acel antrenor, dar iar n-a fost de găsit! Cum greu de găsit a fost și Enache în vara trecută, el acceptând primul după o serie consistentă de refuzuri din partea altor tehnicieni!
Am scris acum câteva săptămâni că poate pentru sezonul 2022/2023, când obiectivul este promovarea în Liga 1, nu curioasa și inutila „intermediară” calificare în play-off, CSM Poli Iași va instala antrenorul pe care-l dorește, nu pe cel care acceptă primul!
Acum o săptămână a fost instalat Claudiu Niculescu, care a acceptat contractul pe un an, și să sperăm că în angajamentul semnat obiectivul este promovarea în Liga 1 și nu altceva! Înaintea lui Niculescu (marți va conduce primul său antrenament la CSM Politehnica Iași) a fost însă același Leo Grozavu, care însă preferă încă să aștepte ceva mai bun decât Iașul. A fost și Eugen Neagoe, care însă nu se va mai frige încă o dată cu Iașul fără garanții serioase. A fost și Emil Săndoi, despărțit de Chindia Târgoviște după ce a salvat-o la baraj de schimbarea eșalonului, dar și el a considerat că nu este momentul să aleagă Iașul. A fost și Adrian Mihalcea, care a lăsat o impresie bună la Unirea Slobozia, dar era prea tentant saltul în primul eșalon și a ales Chindia. A mai fost Laszlo Balint, liber după despărțirea de UTA, dar a fost anunțat la CS Universitatea Craiova. A mai fost Mihai Teja și el chiar a ajungs în zonă, dar la FC Botoșani.
Or mai fi fost și alții, poate și Ilie Poenaru, cert este că echipa are acum antrenor, pe Claudiu Niculescu, însă situația sa seamănă destul de mult cu cea a lui Costel Enache, și nu doar situația legată de antrenor seamănă izbitor cu cea din sezonul trecut. Nu este deloc obligatoriu ca și deznodământul să fie același, dar ce garanții putem avea?
Citiți și: Suzuki Strong Hybrid, drumul către o societate sustenabilă
Interesantă analiza. Felicitări! Părerea mea este că Iașiul a avut o perioadă destul de bună în primul an al mandatului lui Stoican, când a ajuns în play-off (a reușit atunci o victorie cu FCSB și un egal cu CFR dacă îmi amintesc eu bine, plus că la Cluj a pierdut la limită, la acel meci am fost și eu ca reporter). O altă perioadă bună zic eu că a fost la începutul mandatului lui Teja. Este păcat că se află în prezent în liga a doua, fără un plan concret pentru a reveni în Liga 1, unde în alți ani a produs multe rezultate impresionante. Să nu uităm nici de 2016, când a ajuns în Europa League și a condus-o cu 2-0 pe Hajduk Split într-un meci terminat la egalitate. Problema la Niculescu ar fi că nu a mai obținut rezultate deosebite de când a câștigat Cupa și Supercupa României cu Voluntari. Și au trecut niște ani de atunci. Când antrenorii mai mari te evită, înseamnă că există o problemă.